Nu purta vorba și nu te da la o parte când viața aproapelui tău este în primejdie Eu sunt HAȘEM (Lev 19:16) 

Bârfa și purtarea vorbei, deși nu le privim ca cele mai demne și virtuoase acțiuni, suntem departe de a le considera păcate. În timp ce calomnia, mai ales cea falsă, a fost recunoscută ca infracțiune, răspândirea zvonurilor aparent inofensive este privită cu prea multă îngăduință.

În Tora bârfa este clar interzisă. Pentru a nu îi subestima gravitatea, ea este menționată în același verset cu interdicția de a te da la o parte când viața aproapelui este în pericol și ai posibilitatea să îl salvezi. Tora ne sugerează: Fiți atenți, o vorbă aruncată fără chibzuință poate să se rostogolească și să pună în pericol chiar viața aproapelui.

Maimonide (Hilhot Deot 7:2) scrie: Care este purtătorul vorbei? Cel ce face afirmații și se duce de la unul la altul și spune așa a spus cutare, așa și așa am auzit de la cutare, deși spune adevărul el distruge societatea. Este un păcat mult mai mare decât el… este limba rea (Lașon Hara). Acesta este cel care își vorbește de rău aproapele, deși spune adevărul. Iar cel are spune minciuni este numit calomniator…

Deși spune adevărul, deși nu spune nici măcar lucruri rele, el distruge societatea. Fiecare din noi are micile lui taine. Fără ele ne simțim stânjeniți, vulnerabili, chiar dezumanizați. Numai cei care au trăit într-un stat care își dorea să știe totul despre fiecare din noi pot aprecia aceste mici secrete la adevărata lor valoare. Un drag prieten care a apucat să simtă gustul amar al acestei opresiuni a scris că simțea ca și cum ar fi umblat pe stadă fără haine.

Să respectăm așadar dorința aproapelui ca viața sa particulară să rămână particulară. Acesta este primul pas spre o societate închegată și armonioasă.

Voi încheia cu o povestioară pe care am auzit-o de la unul din enoriașii de bază ai sinagogii: Vine un evreu la rabin să se plângă și să-i ceară sfatul: Rabi, vecinul meu are și el o prăvălie de mirodenii așa cum am eu. A mea e pe strada principală, a lui e într-o fundătură. A mea e mare, luminoasă, are un sortiment larg și prețuri convenabile. A lui e mică, întunecoasă, sortimentul e restrâns iar prețurile piperate. Eu îmi deschid prăvălia o oră înaintea lui și o închid mai târziu decât o închide el. Totuși, vânzările lui sunt mai mari decât ale mele. Ce să fac, Rabi? Dă-mi un sfat! Rabinul îi răspunde: Matale administrezi două prăvălii, el una singură!