Și a fost în ziua următoare și a stat Moșe să judece neamul și au stat oamenii în fața lui de dimineața până seara. (Bereșit/ Geneza 18:13)
Și i-a spus socrul lui Moșe: … Vezi din tot poporul oameni înstăriți, cu teama lui HAȘEM oameni de încredere care urăsc lăcomia și pune-i căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zeci. Și vor judeca poporul … toate pricinile grele le vor aduce în fața ta iar toate pricinile ușoare le vor judeca ei … (ibid. 18:17-22)
Și a ascultat Moșe cele grăite de socrul său și a făcut tot ce a spus. (ibid. 18:24)

Directorul general care dorește să cunoască fiecare șurub din fabrică nu este o creație a erei moderne. Așa e firea. De când lumea și pământul orice conducător care își ia în serios funcția tinde să-și asume răspunderea pentru tot ce se petrece în subordinea lui. Oricât de mare ar fi efortul, el simte că aceasta îi este datoria.
Nimeni nu cunoștea mai bine Legea decât Moșe. De aceea el și-a asumat să judece toate pricinile, fie ele chiar ușoare. Niciun efort nu a cruțat pentru a-și îndeplini această datorie.
Itro, socrul lui Moșe, după una din opiniile din Midraș fost consilier al Faraonului, a înțeles că Moșe nu va putea duce singur povara. El l-a sfătuit să-și aleagă oameni de încredere, greu de corupt, și să-i numească judecători. Pricinile ușoare le vor judeca ei, iar cele grele le vor aduce în fața lui Moșe.
Moșe l-a ascultat și a numit judecători precum l-a sfătuit Itro

În continuarea pericopei citim despre Revelația Sinaitică, fapt care ce ridică o grea întrebare: Dacă toate acestea s-au întâmplat înainte de primirea Torei, în virtutea cărei legi judeca Moșe?
Rași, bazat pe o sursă din Midraș, scrie că toate acestea au avut loc după ce Moșe a coborât a doua oară de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii. Tora, deși pare a decurge în ordine cronologică, nu întotdeauna respectă această ordine.
Răspunsul lui Rași dă naștere la o nouă întrebare: De ce a fost acest fragment inserat chiar înaintea Revelației Sinaitice?
Aș spune că dialogul dintre Itro și Moșe, deși a avut loc după primirea Torei, într-un fel i-a fost premiză. Capacitatea lui Moșe de a accepta o părere diferită de a sa și chiar de a renunța parțial la autoritate, deși doar mai târziu dovedită, a fost cea care l-a făcut vrednic de a urca pe Muntele Sinai pentru a primi Tora.