Pericopa Hukat – Ce au făcut evreii 40 de ani în deșert?

Prof. Asher Shafrir

          Pericopa Hukat începe cu Vaca Roșie al cărei sacrificiu urma să asigure curățirea trupească și sufletească a fiiilor lui Israel. Ceea ce nu știm cu exactitate este momentul când a fost dată porunca asta. Cea mai  plauzibilă dată pare a fi luna Iyyar a celui de-al doilea an petrecut în deșert, după inaugurarea Cortului și după moartea celor doi fii ai lui Aharon, cel mai probabil de Pesah Șeni (luna Iyyar) din al doilea an, după ce oamenii s-au putut purifica . Interesant că toate astea despre Vaca Roșie ni se spun numai acum, după ce au murit mulți oameni în pericopa Korah și după ce fii lui Israel au aflat că prima generație va muri în deșert. Acuma începe un alt eveniment cu versetul: Și au venit fiii lui Israel toată adunarea în deșertul Țin în luna întâi și a poposit neamul la Kadeș și a murit acolo Miriam și acolo a fost îngropată. (Bamidbar/ Numeri 20:1) Aici nu este scris în ce an a avut loc, dar, având drept reper temporal  moartea lui Miriam, noi putem  ști că asta s-a întâmplat în anul 40, în luna Nisan. Cu alte cuvinte, Vaca Roșie împarte cartea Bamidbr/ Numeri în două, între  anul doi de la ieșire și anul 40. Numai data evenimentelor din pericopa Korah, pe care am citit-o săptămâna trecută, nu se cunoaște cu exactitate. 38 de ani fără evenimente?

          Cu alte cuvinte, prin acest salt temporal brusc, parcă Tora ar vrea să ne spună că în cei 38 de ani de la mijloc nu s-a întâmplat nimic. Singurul lucru care s-a întâmplat este, totuși,  moartea naturală a  generației deșertului. În rest, nu numai că nu s-a întâmplat nimic, dar, în pofida faptului că deșertul a fost străbătut în lung și în lat, în realitate oamenii nici nu s-au mișcat din loc.  Ce nu s-a mai întâmplat din rândul evenimentelor care ar fi putut avea loc ? Aproape nici unul din cele 42 de marșuri care au fost în deșert nu au avut loc în anii aceștia în cu totul alte perioade. Cu atât mai mult, cu cât midrașul este și mai exagerat,  spunându-ne că nici măcar Ruah Hakodeș (duhul divin) nu s-a pogorât ît toți acești ani asupra lui Moșe. Noi mai știm de asemenea  că nu s-au întâmplat și alte lucruri. Nu se făcea Brit Mila la noii născuți (Yehoșua 5:5) și nu se ținea Pesah. Ambele mițvot s-au ținut imediat cu intrarea evreilor în țară sub conducerea lui Yehoșua Bin Nun. Așa cum Moșe a făcut Brit Mila  primei  generații care a ieșit din Egipt (midraș Șmot Raba), tot așa și Yehoșua a făcut același lucru, la rândul său,  primei generații care a intrat în țară (Yehoșua 5:3).

          Cu toate astea noi știm că au jertfele au continuat precum scrie profetul Amos ne spune clar: (Amos 5:25) Oare jertfe de animale și jertfe de grâne mi-ați adus în deșert patruzeci de ani, Casa lui Israel. Deși este o întrebare, profetul nu neagă că erau sacrificiile în deșert. Dar după cum ne spune de mai multe ori profetul Amos și la fel și Yeșiayah care a conviețuit în aceeași perioadă, ei se opun sacrificiilor care sunt făcute fără să fie cu ele și teșuva, pocăință. Ei spun că Hakadoș Baruch Hu nu vrea sacrificiile făcute așa, fără să îndeplinească mițvoturile așa cum se cuvine. Și profetul Yermiya vorbește în felul acesta (Yermiya 7:22-23): Căci nu am vorbit cu strămoșii voștri și nu le-am poruncit în ziua în care i-am scos din Egipt de arderi de tot și alte jertfe. Ci acest lucru le-am poruncit spunând: Ascultați vocea mea și vă voi fi D-zeu și voi îmi veți fi neam și veți merge pe toată calea pe care o v-oi porunci pentru ca să vă fie bine.

          Rași face socoteala exactă a marșurilor în deșert și rezultatul este foarte interesant. Au fost 42 de marșuri, dar din ele 14 înaintea pedepsei pentru păcatul iscoadelor. Le-au rămas 28 de marșuri. Opt s-au petrecut după moartea lui Aharon când au mers din Hor Hahar până în Arvot Moav, toate având loc în anul 40 de la ieșirea din Egipt. Așa că în toți cei 38 de ani pribegii n-au făcut decât 20 de marșuri în pustiu. Dacă citim despre marșuri fără oprire, ni se pare că fugarii din Egipt erau tot timpul în mișcare. În realitatea, calculele aritmetice de mai sus lasă să se înțeleagă că, de fapt, în majoritatea anilor petrecuți acolo, în medie au făcut un marș la doi ani, deci ei nu s-au prea mișcat din loc.

          Cu toată această inactivitate multe s-au schimbat în deșert în cei 40 de ani. În primul rând poporul s-a schimbat. E adevărat că ambele generații nu se dau în lături de la a cârti și a emite păreri critice surprinzător de asemănătoare sub aspectul limbajului  despre mâncare, apă, pâine etc. Dar, dincolo de exprimare, fiecare din ele are alte nevoi și alte aspirații. Prima generație este mai pasivă și mai ezitantă, vrând să se întoarcă în Egipt de unde au plecat, în timp ce noua generație este mai activă și mai nerăbdătoare, gata să se mobilizeze pentru ca să ajungă cât mai repede în Ereț Israel.