Hukat 5775
Pericopa Hukat (Num 19:1-22:1) pe scurt…
În pericopa acestei săptămâni Dumnezeu le dă evreilor legile referitoare la vaca roşie şi la modul în care aceasta poate fi folosită pentru purificare. Miriam, sora lui Moșe şi Aharon, moare. Poporul cere apă. Moșe şi Aharon nu respecta întocmai porunca lui Dumnezeu şi sunt pedepsiţi cu interdicţia de a intra în Israel. Poporul evreu se retrage din fata edomitilor, după ce solicitaseră dreptul de a trece liber prin ţară acestora. Aharon moare şi Eleazar, fiul lui, îi ia locul în funcţia de Kohen Gadol. Poporul evreu se lupta cu canaanitii, după ce aceştia le refuza trecerea prin ţara şi porneşte război împotriva lor. Poporul se revoltă din nou şi Dumnezeu îi pedepseşte cu şerpi de foc. (Rabin Shlomo Sorin Rosen)
Atunci a zis Domnul către Moise şi Aharon: “Pentru că nu M-aţi crezut, ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau”.(Num. 20:12)
Apele de la Meriba…. Momentul când Dumnezeu decide că nici măcar Moșe, marele profet și conducător, singurul om căruia i-a vorbit panim al panim –față către față, nu va ajunge să vadă pământul făgăduinței.
Care este de fapt greșeala comisă? Referitor la aceasta, Tora nu este deloc clară, iar comentatorii au reușit să identifice nu mai puțin de 10 posibile explicații. Cel mai adesea se spune că pedeapsa a venit pentru că Moșe nu a avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu, lovind stânca, în loc să-i vorbească.
Dar să ne gândim un pic la contextul evenimentelor. Evreii se află spre sfârșitul pelegrinărilor prin deșert. Au primit Tora, au devenit un popor. Mai mult decât atât, nu mai sunt aceeași oameni care au ieșit din Egipt. Sunt o altă generație, care s-a născut liberă, pentru care Mițraim nu este mai mult decât o legendă auzită de la părinți și bunici.
Și totuși… și totuși această generație, atunci când rămâne fără apă se tânguie exact ca părinții lor ”Și la ce ne-ați scos din Egipt, ca sã ne aduceți în acest loc rãu” (Num. 20:5). De parcă toți anii din deșert, toate minunile la care au asistat, toată învățătura pe care au primit-o pentru a înțelege Tora și pe Dumnezeu nici nu ar fi existat.
Mai mult decât atât. Este natural să fi disperat în anumite situații. Dar de ce să regreți ce este în urmă, și nici nu ai cunoscut, în loc să fi mânios că nu ai ajuns încă în țara unde curge laprele și mierea, așa cum fusese descrisă de cei 12 soli.
Părinții lor nu au meritat să intre în Ereț Israel pentru că, născuți sclavi, nu au reușit să se ridice la nivelul necesar pentru a fi, într-adevăr, poporul lui Dumnezeu.
Dar ce se va întâmpla acum cu copii lor? Se va răzgândi Dumnezeu, vor fi necesari încă 40 de ani de pelegrinări? Și, mai ales, cine este responsabil?
Ei bine, nimeni altul decât Moșe. Aceasta este de fapt păcatul și tragedia lui Moșe. A fost liderul poporului său timp de atâția ani, și a eșuat în cea mai importantă sarcină a sa – aceea de a educa o nouă generație care să fie pregătită să fie poporul lui Dumnezeu, să creadă și să aibă încredere în Dumnezeu.
Moșe și-a conștientizat eșecul și, frustrat, a lovit stânca. A fost uman. A înțeles că timpul său se scursese și că acest nou popor are nevoie de noi lideri, care să le insufle încredere, să le vorbească pe limba lor.
Un popor nu poate exista fără lideri, iar liderii nu pot exista, la rândul lor, fără popor.
Iar una dintre menirile fundamentale ale unui conducător este să aibă o viziune a viitorului și să implementeze cu succes strategii pentru atingerea acestuia. Să știe să le explice viziunea sa, să-i motiveze pe cei ce-l urmează, să-i determine să se schimbe.
Este, poate, cea mai dificilă menire a unui lider. Pentru că rezistența la schimbare a oamenilor, și cu atât mai mult a comunităților, a popoarelor, este enormă. Atunci când trebuie să își modifice obiceiurile, valorile, modul de viață, intervine inerția socială, și uneori este nevoie de generații întregi pentru o astfel de schimbare.
Dar fără schimbare, lucrurile amorțesc, împietresc, societățile degenerează și în final mor.
Evreii au aflat asta demult, acum peste 3000 de ani, și au învățat lecția.
Și în fiecare generație au existat lideri care să pregătească schimbările, și lideri care să le pună în aplicare. Și de aceea noi existăm și acum, în timp ce celelalte popoare de atunci au dispărut.
Șabat Șalom u’mevorah
Comments
Hukat 5775 — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>