Și vei mânca și te vei sătura și îl vei binecuvânta pe HAȘEM pentru țara cea bună care ți-a dat. (Devarim/Deu 8:10)

Din acest verset învățăm obligația de a binecuvânta după ce am mâncat pe săturate o masă cu pâine. Textul pe care îl recităm de fiecare dată, ceea ce numim Birkat Hamazon, a fost statornicit bucată cu bucată de-a lungul generațiilor. Mai târziu înțelepții Israelului au statornicit ca oricine mănâncă pâine cât o măslină să recite și el Birkat Hamazon.

Prima binecuvântare începe: Binecuvântat … care hrănești lumea toată, cu bunătea Sa, cu blândețe cu har… Ea a fost statornicită de Moșe Rabeinu și recitată de strămoșii noștri în deșert după ce mâncau mană pe săturate.

A doua a fost statornicită de Iehoșua bin Nun după ce a cucerit țara făgăduită. Îți mulțumim … pentru că ai dat părinților noștri ca moștenire o țară plăcută, bună și întinsă… poate să spună numai cel care se bucură de roadele moșiei sale. Nimeni nu își are asigurată hrana zilei de mâine. Totuși, cel care are o tarla e îndreptățit să fie puțin mai liniștit. El știe cel puțin de unde îi va veni hrana.

În anii grei ai pribegiei am continuat să o recităm. Proprietari am rămas, doar că am fost pe nedrept alungați. Speranța de redobândi ceea ce este al nostru ne-a luminat anii întunecați ai diasporei.

A treia binecuvântare Îndură-Te Te rugăm …. și de Ierusalim, orașul Tău și de Țion sălașul slavei Tale… a fost statornicită de regele David, cel ce a cucerit Ierusalimul din mâna Ievusiților. Ierusalimul merită desigur o rugăciune, dar ce tocmai în Birkat Hamazon?

Ierusalimul a fost și mai este până astăzi un simbol și un lăcaș al rugăciunii. Așa cum s-a rugat regele Șlomo, toate rugăciunile lumii urcă spre cer prin Ierusalim. Omul se roagă pentru nevoile sale, în primul rând pentru hrană. Să simțim că am primit hrana ca pe un dar divin. Că ne-am rugat ca munca noastră să dea roade, că rugăciunea a fost bine primită. Să simțim nevoia de a mulțumi pentru puținul sau belșugul de care ne bucurăm.

Să simțim cum hrana pe care o primim zilnic ne apropie de HAȘEM, precum scrie și în pericopa săptămânii: (Dvarim/Deut 8:3) … căci nu numai cu pâine trăiește omul ci cu tot ce iese din gura lui HAȘEM trăiește omul.