Și a răspuns Bil’am și a spus solilor lui Balak: Chiar de mi-ar da Balak casa sa plină de argint și aur nu voi putea să încalc prunca D-lui D-zeul meu să fac după placul meu ceva mic sau mare. (Num 22:18)

Credința, oricât ar părea de straniu, se supune și ea unor măsurători. Unii sunt dispuși să își încalce credința pentru sume derizorii, alții numai pentru sume substanțiale. Credincioși pot fi numiți numai cei care, indiferent de suma oferită, nu se lasă cumpărați. Cu cât suma oferită dar refuzată a fost mai mare, cu atât știm că omul are o credință puternică.

Conform acestei abordări am putea trage concluzia că notoriul ticălos Bil’am era de fapt un om cu o deosebită tărie a credinței. Nici măcar pentru o casă plină cu argint sau chiar aur nu s-ar fi lăsat cumpărat, sau cel puțin așa dorea să se prezinte.

Acest argument are însă o fisură. Toată încercarea a avut loc… doar în mintea lui Bil’am. Nimeni nu i-a oferit o astfel de sumă. Ea a fost fructul propriei sale imaginații motivată de o lăcomie fără limite. Cine a mai văzut o casă plină de argint?

Rași ne atrage atenția asupra cuvintelor pe care le folosește Bil’am. El nu spune că nu este dispus să încalce voia lui HASHEM. El spune doar că nu poate, ceea ce se și adeverește când îngerul îl oprește de trei ori pe drum.

Sfânt și ticălos. În filme ei poartă costume distinctive. De la prima vedere înțelegem cu cine avem de-a face. În viața reală discernământul este mult mai dificil. Nu odată cel care la prima vedere pare a fi un ticălos este de fapt un sfânt sau cel care se poartă ca un sfânt este un mare ticălos.

Nici o mască nu slujește ticălosul mai bine decât masca de sfânt. Aceasta îmi aduce aminte de o veche istorioară evreiască. Un om a fost acuzat pe nedrept cum că ar fi furat tezaurul regelui și condamnat la moarte. El a negat și a spus că va dezvălui cine este adevăratul hoț. Pe drumul spre eșafod și-a îndreptat degetul spre unul din sfetnici spunând că acesta este hoțul. Sfetnicul a fost prins, interogat și și-a recunoscut păcatul. Mirați, l-au întrebat pe cel acuzat pe nedrept de unde a știut. Acesta le-a spus că pe drum spre eșafod au trecut peste un șir de furnici. Toți cei din cortegiu le-au călcat în picioare fără milă. Un singur om a fos atent să le ocolească. Acesta nu putea să fie decât hoțul.

Nici o mască nu slujește ticălosul mai bine decât masca de sfânt. Există desigur și cucernici adevărați. Înțelepciunea Torei ne îndrumă cum să facem deosebirea între ei.