Cu acestea va veni  Aharon în Sfânta Sfintelor … Cu o cămașă de cânepă sfințită se va îmbrăca și pantaloni de cânepă vor fi pe el și cu un brâu de cânepă își va lega mijlocul și cu un acoperământ de cânepă își va acoperi capul… (Lev 16:3-4)

În pericopa Tețave am citit despre hainele sacre pe care le purtau Cohenii când slujeau în Tabernacol sau în Templul din Ierusalim. Cohenii de rând purtau patru haine: cămașă, pantaloni, brâu și acoperitoare de cap, toate din pânză simplă de cânepă. Cohen Gadol, marele preot mai purta încă patru haine, două din ele cu aur masiv, iar două cu fireturi de aur și împodobite cu nestemate. Tot anul Cohen Gadol slujea îmbrăcat cu tot fastul. O singură dată pe an, în  cel mai solemn moment din ziua de Iom Kipur, când intra în Kodeș Hakodașim  – Sfânta Sfintelor, el era îmbrăcat ca  Cohen de rând.

Rași, bazat pe o sursă din Talmud ne dezvălui tâlcul: “Acuzatorul nu poate deveni apărător”. Apărătorul este Cohen Gadol când intră o dată pe an în Sfânta Sfintelor să-și apere prin rugă neamul de urgie. Acuzatorul este aurul din care s-a făcut idolul cu chip  de vițel.

Acest principiu talmudic dezvăluie că legătura dintre aur și vițel este mai adâncă decât pare la prima vedere. A purta aur este un prim pas spre trufie care la rândul ei deschide calea către păcat. Pentru un om virtuos cum ar trebui să fie Cohen Gadol, aceasta nu ar trebui să fie o capcană. Numai în momentul de culme al anului, când intră în Kodeș Hakodașim  și se roagă pentru a își apăra neamul de urgie, când de curățenia sufletului său depinde soartea întregului neam, el nu are voie să poarte aur.

Acest percept nu se restrânge doar la o lume care a fost și a cărei revenire o așteptăm. El se resimte și în viața de cult din zilele noastre. El este sursa obiceiului de a împodobi Talit-ul numai cu fireturi de argint, niciodată de aur.

Să nu ne grăbim să îi invidiem pe bogați. Ei pot într-adevăr să-și cumpere multe la care noi, oamenii de rând, abia îndrăznim să visăm. Pe de altă parte, alunecarea lor spre păcat este mai puțin anevoioasă decât a noastră. Regăsim acest gând în Proverbe (30:9-10) în rugă regelui Șlomo: Sărăcie și bogăție nu-mi da, hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie. Că nu cumva să mă leapăd de Tine și să spun cine este HAȘEM?