Pekudei 5776
În acest Șabat ne găsim ajunși la finalul cărții Șmot – Exodul, care se încheie cu pericopa Pekudei (Exod 38:21 –40:38) în care este vorba despre „punerea în folosință” a templului portabil, care i-a însoțit pe evrei și a constituit centrul religios al Poporului lui Israel în pribegia lor prin pustiu, în așezarea în Țara Făgăduinței, până la construirea Templului lui Șlomo (Solomon), și, ulterior, al Celui de-al Doilea Templu.
Este începutul perioadei pe parcursul căreia ritualul credinței iudaice s-a axat pe sacrificiu, pe preoți, pe acel punct de confluență între oameni și Dumnezeu – Templul în care era găduit cel mai sacru obiect pe care l-au avut vreodată evreii – Chivotul Legământului.
O perioadă care a durat în jur de 1400 de ani, cu o mică sincopă între distrugerea Primului Templu și începutul reconstrucției celui de-Al Doilea Templu.
Dar la începutul erei actuale, în perioada de tranziție între iudaismul templului și cel rabinic, înțelepții au căutat căi de supraviețuire a religiei private de templu și dispersată.
Așa s-a născut Talmudul, care constituie, până în zilele noastre, alături de Tora, baza iudaismului. Printre numeroasele metode de interpretare, una este în mod deosebit semnificativă: smichut parșiot – coneziunea versetelor. Ideea centrală a acestei metode este că alăturarea unor propoziții aparent fără legătură este menită să sugereze corelații.
Pericopa săptămânii trecute, Vaiakhel, care în anii bisecți se citește împreună cu pericopa din acest Șabat, dar pe care trebuie să o avem în minte și când le citim separat, începe cu o reiterare a Șabatului:
„Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: “Iată care sunt lucrurile (eile hadvarim) poruncite Domnul să faceţi: şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; “ (Exod 35:1-2)
Ne-am aștepta ca după aceste cuvinte pericopa să continue cu descrierea altor particularități ale Șabatului. În schimb, ceea ce urmează este o detaliată descriere a operațiunii de strângere de fonduri pentru construirea templului portabil, precum și numeroase amănunte ale construcției propriuzise.
Iar în începutul pericopei de azi aflăm despre „socoteala lucrurilor ce s-au întrebuințat la cortul adunãrii, care s-a fãcut dupã porunca lui Moșe” (Exod 38:21)
Ei bine, din aceaste stranii alăturări rabinii au dedus modurile în care Dumnezeu ne cere să respectăm ziua de Șabat.
Conform Mișna, există 39 de melahot, de interdicții de Șabat. De ce tocmai 39? Pentru că valoarea numerică a cuvintelor ”eile hadevarim” este 39. Și de ce ACESTE lucruri?
Exact datorită acelei alăturări de care vorbeam. Căci din această alăturare Talmudul a dedus că activitățile care au fost făcute pentru a construi mișkanul – templul portabil, sunt interzise și de Șabat. Lucruri pe care evreii le-au făcut „după porunca lui Moșe” care însă, și el, le aflase de la Dumnezeu: „Toate însã, câte a poruncit Domnul lui Moșe” (Exod 38:22)
Iar dacă ne întoarcem la timpurile în care a fost creată această „lege portabilă” mai putem face și alte conexiuni. Căci după distrugerea Templului am devenit o națiune și o religie a-tipica. Am rămas fără „un punct central”.
Însă am reușit să înlocuim spațiul sacru cu timpul sacru. Așa cum spunea marele rabin și gânditor Abraham Joshua Heschel: ”Șabaturile au devenit marile noastre catedrale”.
Așa cum atunci strămoșii noștri au construit un loc în care Prezența Divină să fie alături de ei, tot așa putem să contruim temple de timp, zile dedicate doar lui Dumnezeu, și în acestea să putem să-i fim, dacă nu alături de el, atunci măcar mai aproape de el.
Atunci Templul concret a lui Dumnezeu a fost construit prin acele acțiuni, iar azi, abținându-ne de la aceste acțiuni, putem să Îi clădim în fiecare a 7-a zi un Templu.
Rabinul Șlomo Rosen spunea, într-una dintre drașoturile sale…. „Tora ne spune că, deşi putem construi edificii superbe în care să îl slujim pe Cel Atotputernic, dacă uităm bazele credinţei noastre, acele construcţii sunt lipsite de sens şi valoare. Șabatul a fost menţionat explicit pentru că înseamnă mult mai mult decât o zi în care construirea Mișkanului trebuia oprită. Un evreu este dator să îşi reamintească în fiecare moment că fără Șabat, fără kașrut, fără tefila, o sinagogă nu este mai mult decât un palat construit pe aer…”
Mă bucur că noi suntem azi aici, împreună, și construim pentru câteva ore un Templu, că cel puțin pentru aceste câteva ore nu trebuie să ni se vorbească depre iudaism, ci trăim iudaismul, că această clădire nu este doar o construcție minunată și plină de amintiri, ci este un organism viu și vesel.
Pentru că o sinagogă nu este clădită din pietre, ci din oameni.
Șabat Șalom U’mevorah
Comments
Pekudei 5776 — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>