Cancelaria Rabinică

Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de adăpost împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat. (Bamidbar/ Numeri 35:12) Tora a fost dată într-o societate care era în esență tribală. Chiar și acolo unde domneau regi care aveau străji și temnițe, menirea acestora era să apere monarhul. Nimănui nu îi prea păsa dacă supușii se căsăpeau între ei. În această lume, în care viața omului avea prea puțină valoare, a apărut „răzbunarea sângelui”. Rudele victimei aveau datoria „sacră” să-l ucidă pe ucigaș. Aceasta a fost însă o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, ea era o piedică în calea ucigașilor, care se temeau că ar putea plăti pentru fapta lor cu propria lor viață. Pe de altă parte, lanțul răzbunărilor nu putea fi oprit. Precum nu interzice nici sclavia, Tora nu interzice nici … Citește mai departe…

Și i-a spus HAȘEM lui Bilam: Nu vei merge cu ei și nu vei blestema poporul căci el este binecuvântat. (Bamidbar/ Numeri 22:12) Pericopa Hukat  care s-a citit săptămâna trecută și pericopa Balak pe care o citim săptămâna aceasta sunt strâns legate. În unii ani ele se chiar citesc împreună. Ambele au fost date în ultimul an al peregrinării prin deșert după ce toți cei care au împlinit  douăzeci de ani în Egipt nu mai erau printre cei vii. Ambele încearcă să scoată din inimile poporului nostru cele mai adânc înrădăcinate vicii egiptene. În pericopa Hukat citim că cel ce se atinge sau se apropie de un mort devine impur. Puritatea și-o redobândește doar dacă s-a aruncat pe el din cenușa unei vaci roșii fără cusur pe care nu s-a pus niciodată jug și apoi s-a scufundat într-o Mikve. Vaca fără cusur care nu a purtat niciodată vreun jug și … Citește mai departe…

Și s-a luat [împotriva lui Moșe] Korah fiul lui Ițhar fiul lui Kehat fiul lui Levi și Dotan și Aviram și On ben Pelet din din seminția lui Reuven. (Bamidbar/Numeri 16:1) Avem un vechi obicei ca în fiecare zi de Șabat sau sărbătoare după citirea din Tora să citim Haftara, un fragment din una din cărțile profeților. De regulă, în Haftara este reluată una din temele pericopei. Legătura dintre pericopă și Haftara, uneori vădită și uneori ascunsă,este și ea o sursă de învățătură. Practica a început când stăpânirea străină, nici măcar nu știm care din ele, a inerzis citirea Torei. Pentru a nu renunța la citirea din cărțile sfinte, s-au mulțumit să citească cel puțin un fragment din una din cărțile profeților. Când au revenit la citirea Torei, ei nu au renunțat la citirea din cărțile profeților. În Haftara acestei săptămâni citim din cartea profetului Șmuel, descendent al lui Korah: … Citește mai departe…

Când se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau şi în locul unde se oprea norul, acolo poposeau fiii lui Israel. (Bamidbar/ Numeri 9:17)  HAȘEM a creat lumea astfel încât ea să se supună, de regulă, unor reguli. Aceste reguli le numim „legile naturii”. Câteodată, foarte rar, lumea își mai iese din obicei. Atunci se întâmplă ceea ce numim „miracole”. Ne plac miracolele. Dar de ce oare se întâmplă ele atât de rar? Într-o lume pe care o percepem ca stabilă, are rost să căutăm legile care o guvernează. Dacă le vom desluși, ele ne vor da o viziune asupra ce ne-ar putea aduce viitorul. Când știm la ce ne putem aștepta, are deja rost să ne facem planuri de viitor. Dacă miracolele s-ar fi întâmplat mai des, legile și-ar fi pierdut sensul. Viitorul ar fi fost de nedeslușit, iar planurile nu ar mai fi avut niciun … Citește mai departe…

Șavuot, sărbătoarea primirii Torei, este și sărbătoarea recoltei. Prima jertfă din recolta nouă de grâu se aducea la Templul din Ierusalim în ziua de Șavuot, semn că Tora este izvorul din care este binecuvântată recolta. De Șavuot, în a doua zi, avem obiceiul să citim despre Rut, străbunica regelui David. Regele David, strănepotul ei, s-a născut în ziua de Șavuot și a murit după șaptezeci de ani, tot în ziua de Șavuot. Pivoții în jurul cărora se desfășoară crtea sunt pâinea și lipsa ei. În timpul judecătorilor a venit foamea în ținutul Iudeei. Din cauza ei, unul din mai marii ținutului, Eimeleh, și-a vândut moșia și împreună cu soția sa, Noomi, și cei doi fii ai săi  s-a așezat în țara Moavului. Elimeleh nu ducea lipsă de nimic, doar că nu dorea să-și irosească tot avutul hrănindu-i pe cei flămânzi, care se înmulțiseră deja peste măsură. Cei doi fii și-au … Citește mai departe…