Cancelaria Rabinică

Poporul a văzut că Moise întârzia să coboare de pe munte și poporul s-a adunat la Aaron și i-a spus: „Scoală-te, fă pentru noi dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest om, Moise, care ne-a ridicat din țara Egiptului – nu știm ce s-a ales de el!” (Șmot/ Exodul 32:1) … Și ei au spus: „Aceștia sunt  dumnezeii tăi, Israele, care te-au ridicat din țara Egiptului!” (ibid. 32:4) Despre originea idolatrie scrie Maimonide[1]„… Și aceasta a fost greșeala lor. Au spus: Deoarece D-zeu a creat aceste stele … să conducă lumea și le-a pus pe cer și le-a cinstit și ele sunt slujnicii care slujesc înaintea Lui,  vrednice sunt să fie cinstite, preamărite și onorate. Și aceasta este voia lui D-zeu să cinstim … pe cine îl cinstește El. … au început să clădească stelelor temple și să le aducă jertfe … pentru a obține bunăvoința lui D-zeu în … Citește mai departe…

Și să-ți fie ca semn pe mâna ta și ca aducere-aminte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Să fie semn pe mâna ta și filacterii între ochii tăi, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (ibid 13:16) Ce „semn” avem de pus pe mână și ce „aducere-aminte” sau „filacterii” între ochi?  Înțelepții Israelului au dedus că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și o aducere-aminte sau filacterii între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Textul scris nu ne dă nici cel mai vag indiciu. În acest caz ne bazăm pe învățătura primită de Moise pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă, tot prin viu grai, din … Citește mai departe…

Și i-au înrobit egiptenii pe copiii lui Israel cu asprime zdrobitoare. Și le-au amărât viața,… (Șmot/Exodul 1:13,14) În Talmud, tratatul Ghitin, se discută dacă un stăpân care dorește să-și elibereze sclavul are nevoie de acceptul acestuia. Sâmburele problemei este dacă s-ar putea ca eliberarea să nu fie spre binele sclavului. Discuția a fost decisă prin argumentul: „Sclavului îi convine să trăiască în desfrâu”[1]. Deși e nevoit să se supună bunului plac al stăpânului, condiția de sclav nu e chiar lipsită de avantajele. Scutit de orice răspundere, el face, în limitele pe care i le permite stăpânul, orice își dorește. El nu e pus în situația de a-și înfrâna dorința de astăzi pentru a obține ceva mai valoros mâine. Cuvântul „mâine” e în afara orizontului său de gândire. Pentru el, libertatea, care aduce cu ea răspunderea și nevoia de a-și înfrâna dorița de azi pentru a obține ceva în viitor, devine … Citește mai departe…

Acela dintre slujitorii tăi la care se va găsi [cupa] să moară! Și noi înșine să fim  sclavii stăpânului meu. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și cupa s-a găsit cupa în ranița lui Beniamin. (ibid. 44:12) … omul în mâna căruia s-a găsit cupa, el va fi sclavul meu, iar voi urcați în pace la ta tatăl vostru. (ibid. 44:17) Cât timp era sclav în casa lui Potifar și apoi întemnițat, Iosef nu a putut relua legătura cu familia sa. Când a devenit vicerege al Egiptului, de ce oare a continuat să se ascundă? De ce nu s-a îndurat de suferința tatălui său, care desigur îi ducea dorul? Din acțiunile sale ulterioare putem deduce că Iosef avea un plan. Știa că vor urma șapte ani de foamete și vrând nevrând frații vor coborî în Egipt să cumpere grâne. Atunci va avea ocazia să însceneze un furt de care îl va învinovăți … Citește mai departe…