„Produsele sunt asemeni animalului care le produce. Dacă el este permis, sunt și ele permise. Dacă el este interzis sunt și ele interzise.” Pe baza acestui principiu enunțat în Talmud știm că ouăle de găină, rață, gâscă și porumbel sunt permise, iar cele de vultur, cioară și struț precum și ouăle reptilelor sunt interzise; că laptele de vacă, oaie, capră și căprioară sunt permise, iar cel de cămilă, iapă și măgăriță sunt interzise.

Ce facem însă cu mierea? Cum este ea permisă, doar nu avem voie să mâncăm albine, dacă ar fi ele comestibile. Talmudul răspunde că mierea nu este considerată o secreție a  albinelor ci e doar colectată de ele.

La ouă trebuie să fim atenți ca ele să nu aibă puncte de sânge. Înainte de a îl folosi, oul trebuie verificat atent. Îl punem într-un vas transparent și ne uităm la el din toate părțile. Dacă se vede în el cel mai mic punct de sânge nu este suficient să aruncăm sângele ci întregul ou nu mai poate fi folosit. Aceasta înseamnă în cazul oului de fermă că un pui a fost deja zămislit, iar la cel de crescătorie e semn că oul e deja alterat.

Aceasta puncte se găsesc destul de des. Au fost cazuri în care am fost nevoit să arunc mai mult de un sfert din ouă. Pentru a evita aceste pierderi, recomand folosirea ouălor albe la care punctele de sânge sunt foarte rare.

Ce facem însă cu ouăle tari? Albușul coagulat e opac, și chiar dacă ar avea un punct de sânge, acesta nu se mai vede? În acest caz avem voie să presupunem că el aparține majorității ouălor care nu au pete de sânge. Pe această prezumpție ne bazăm și pentru a permite consumul produselor finite precum tăițeii care conţin ouă pe care nimeni nu le-a verificat.

Laptele muls de la vacă, oaie sau capră este cașer. Sunt însă cazuri, e adevărat rare, în care produsul finit mai are și alte componente. Laptele de iapă sau cămilă fiind forte scumpe nimeni nu este suspect să le amestece. Seul de vacă topit este însă ieftin și la îndemâna iubitorilor de profite ilicite.

Pentru a ne asigura că ceea ce consumăm este lapte fără adaosuri, acesta trebuie supravegheat de un mașghiah de la muls până la ambalare. Laptele care se bucură de o astfel de supraveghere este etichetat “Halav Israel” sau” Holov Israel”. Acesta se găsește atât în Israel cât și în comunitățile evreiești mari din S.U.A. și din Europa.

Ce facem însă în comunitățile mici în care nu există o astfel de supraveghere? Unul din cei mai erudiţi rabini din secolul trecut, Rabi Moshe Feinstein, a scris o responsa stufoasă în care conclude că în locurile în care nu se găsește “Halav Israel” avem voie să ne bazăm pe controlul pe controlul organelor sanitar veterinare din S.U.A.. Produsele cașer care conțin astfel de lapte sunt etichetate “Halav stam” sau” Holov stam”.

În România de azi, membră a Uniunii Europene, controlul de calitate al laptelui este foarte sever. Dacă s-a găsit că o fermă a livrat lapte măsluit, autoritățile îi retrag autorizația de funcționare. În aceste condiții laptele care se găsește în comerț în România poate fi considerat cașer.