În după amiaza aceasta  am stat și am recitit pericopa acestei săptămâni de câteva ori. Și după fiecare lectură exclamam în sinea mea „Desigur, despre asta este cel mai potrivit să vorbesc astă-seară în sinagogă!”. Apoi reluam textul, pentru a îmi confirma alegerea, și găseam alte elemente care ar merita să fie comentate. Pentru că într-adevăr este o pericopă extrem de generoasă în acest sens! Mai mult decât atât, deși ea ne vorbește despre începuturile umanității, este totodată una dintre cele mai ancorate în perioada contemporană, în realitățile sec. 20 și 21.

Dar pasajul care mi-a atras atenția în mod deosebit prin cumplita sa actualitate este cel care se referă la Turnul Babel.

„În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă și un singur grai la toți…. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și a zis Domnul: “Iată, toți sunt de un neam și o limbă au și iată ce s-au apucat să facă și nu se vor opri de la ceea ce și-au pus în gând să facă. Haidem, dar, să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul” Și i-a împrăștiat Domnul de acolo în tot pământul și au încetat de a mai zidi cetatea și turnul.” (Geneza 11:1-18)

Aparent, lucrurile nu par tocmai în regulă. Spre deosebire de epoca precedentă, în care o omenire plină de păcat și în luptă cu ea însăși a determinat pedeapsa divină, acum umanitatea trăiește în armonie, ba mai mai mult, sunt în stare să se unească pentru un scop comun care, cel puțin aparent, pare unul benign, dacă nu chiar o aspirație către revenirea la Paradisul pierdut de primii oameni.

Și cu toate astea, Dumnezeu este nemulțumit de această unitate, este nemulțumit de creația lor, așa încât nu numai că le zădărnicește planurile, dar, mai mult, îi împrăștie pe tot pământul, îi face să nu mai vorbească același grai.

Pe scurt, la o lectură superficială am putea crede că Dumnezeu este împotriva unității și a progresului.

Dar dacă citim dincolo de cuvinte, vedem că în spatele lor se ascunde un avertisment. Și pentru a-l înțelege nu trebuie să mergem prea departe în istoria umanității. E suficient să privim doar ultima sută de ani. Care ne-a dat nazismul, care ne-a dat comunismul. Adică exact astfel de societăți în care, cel puțin teoretic, oamenii „vorbesc aceeași limbă” și există un singur scop al societății.

Turnul Babel este modul lui Dumnezeu de a ne atrage atenția ca diversitatea este bună, că pluralismul este cel care aduce progresul, că nu poate exista un singur „bine comun” pentru toți oamenii. Este semnalul de alarmă în privința „feței întunecate a ordinii”, a extremismului de orice fel.

Din păcate, omenirea a crezut, în ultimul deceniu al secolului trecut, că a scăpat pentru totdeauna de astfel de societăți totalitare, în care toți trebuie să vorbească o singură limbă, în care trebuie să existe un singur mod de a gândi.

Și iată că am ajuns azi să vedem cum exact pe pământurile pe care, acum mii de ani, oamenii au trăit povestea Turnului Babel, încearcă să se nască iar o astfel de societate. Vedem cum așa-numitul Stat Islamic nu admite diversitatea, nu admite ca nimeni să vorbească o altă limbă decât a lor. Și oricine are că ar afecta modul în care privesc ei lumea, chiar și prin simpla lor existență „altfel” este menit pieirii. Și astfel își construiesc propriul lor turn, doar că în locul cărămizilor folosesc cadavre.

Așa cum ne spune Kohelet – Ecleziastul – „Un rînd de oameni vine, altul trece, pămîntul însă rămîne veşnic neclintit….Toate cîte sînt, sînt aceleaşi mereu. Ce-a fost o să mai fie, ce s-a făcut se va mai face. Nimic din ce se află sub soare nu este nou.”

Undeva, la începutul umanității, Dumnezeu ne-a dat niște reguli, ne-a arătat ce ni se va întâmpla dacă nu le vom respecta. Dar omenirea nu a fost în stare să-și învețe lecția, și mereu a fost pedepsită, auto-pedepsindu-se. Prin războaie cumplite, prin molime.

Iată că cercul aproape se închide, iar… pentru a câta oară?! Dezastre ecologice, spectrul unor boli pe lângă care marile epidemii din trecut par un banal guturai. Moarte, război și distrugere.

Și totuși în lumea de azi există și reversul medaliei. Oameni care se luptă pentru diversitate, pentru prezervarea naturii, pentru înțelegere.

Poate că, măcar de data asta, cercul nu se va închide, ci se va transforma într-o spirală. Pentru că acesta este adevăratul Turn Babel pe care îl așteaptă Dumnezeu de la noi: spirala dezvoltării unei umanități mai bune.

Să aveți parte de un Șabat cu pace și binecuvântare.