Mesaj de Purim 5776
Dragi prieteni,
Cartea Esterei se deschide cu o petrecere și se încheie cu o petrecere. Se deschide cu petrecerea dată de regele Ahașveroș la care au fost invitați toți locuitorii capitalei imperiale Susa. Se încheie cu porunca de a sărbători aniversarea salvării miraculoase de la o moarte sigură tot printr-o petrecere.
Acțiunea începe la o petrecere. Ahașveroș beat turtă dă porunca să fie adusă regina Vaști cu coroana pe cap ca singur veșmânt pentru a se făli cu frumusețea ei în fața mesenilor. Vaști, refuză să îi dea ascultare. Mâniat de neascultarea reginei a poruncit ca ea să fie grabnic executată. Când s-a trezit di beție era deja prea târziu. Vaști nu mai era printre cei vii. Până la urmă locul ei rămas vacant a fost ocupat de Ester, ceea ce ne-a salvat neamul de la un iminent holocaust.
Porunca de sărbători aniversarea printr-o petrecere pare străină de restul textului. De regulă, protagoniștii coboară de pe scenă după ce și-au îndeplinit misiunea, lăsând pe seama altora să decidă cum le vor fi sărbătorite faptele. Mordehai și Ester nu s-au mulțumit numai să stabilească cum vor fi sărbătorite evenimentele. Ei au ținut ca această decizie să fie consemnată alături de cele petrecute.
Străin pare și primul pasaj, cel care descrie cu lux de amănunte fastul petrecerii date de regele Ahașveroș. Ce rost au toate aceste detalii? Niciunul din ele nu pare să influențeze desfășurarea celor petrecute.
Cartea Ester își ascunde tainele. Chiar numele eSTeR, derivat din radicalul S-T-R care se traduce „ascuns” sugerează acest fapt. Înțelepții Israelului ne-au dezvăluit parte din aceste taine. Ele au fost consemnate în Talmud în primul capitol al tratatului Meghila și în traducerea explicativă a cărții Ester în limba aramaică.
Care a fost cadrul istoric? În textul cărții Ester scrie doar că Mordehai a fost unul din cei exilați la distrugerea Templului de la Ierusalim. Câți ani după distrugerea Templului nu știm. Talmudul spune că Vaști era strănepoata lui Nabucodonosor, cel care a distrus Templul. Ahașvaroș nu era de viță nobilă ci un parvenit de grăjdar, devenit rege prin alianță.
Profetul Ieremiahu, cel care a prevestit distrugerea Templului, i-a prevestit și reclădirea după șaptezeci de ani. Când după socoteala lui Ahașveroș, care ulterior s-a dovedit eronată, s-au scurs acești ani și Templul nu s-a reclădit, a făcut această petrecere. Vinul a fost servit în vase sacre jefuite din Templu. Ahașveroș s-a împopoțonat cu hainele pe care avea voie să le poarte numai marele preot Kohen Gadol, jefuite și ele. Templul de la Ierusalim reprezenta pentru Ahașveroș o amenințare, o breșă în stăpânirea lumii. Numai când și-a făcut socoteala că Templul nu va mai fi reclădit a putut sta în liniște pe tronul său, o replică a tronului pe care ședea regele Șlomo.
Firesc ar fi fost ca evreii invitați la această petrecere să se simtă înjosiți, umiliți, luați în derâdere. Tot fastul ar fi trebuit să le stârnească numai durere și plânsete. Dar nu așa a fost. Pentru ei petrecerea a fost o desfătare. Acesta a fost păcatul care le-a adus pacostea. Prin post, rugăciune și căință au reușit până la urmă să o înlăture.
Dincolo de păcat, care ține de liberul arbitru al fiecăruia, ne punem totuși întrebarea: Cum au putut ei să se bucure de această petrecere? Cum nu s-au simțit umiliți?
La această întrebare nu am găsit în cărți răspunsul. Poate nu am căutat destul. Singura explicație care mi se pare acceptabilă este că în diaspora babiloniană și persană de mult n-au mai participat la nicio petrecere. Erau flămânzi, ahtiați după orice zaiafet. Flămândul cu greu își menține demnitatea.
Aceasta este și ideea de a sărbători Purimul în fiecare an printr-o petrecere. Să petrecem frumos la noi în comunitate. Să ne simțim satisfăcuți, îndestulați. Când suntem invitați la petreceri în afara comunității să nu ne simțim mai prejos. Să participăm din dorința de a ne onora prietenii. În nici un caz să nu venim înfometați.
Acesta este momentul pentru a mulțumi tuturor celor care au trudit pentru a organiza aceste petreceri atât în București cât și în țară. Sunt orașe în care nu suntem nici măcar unul din o mie. În aceste condiții nu e de loc ușor să găsești talentele pentru a face un spectacol care poate concura cu tot ceea ce oferă orașul sau chiar metropola. Vă mulțumesc! Ne ajutați să ne păstrăm demnitatea. Ne dați puterea să punem în practică învățăturile cărții Ester.
Vă doresc tuturor PURIM SAMEAH!
Comments
Mesaj de Purim 5776 — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>