Și au copt aluatul pe care l-au scos din Egipt turte nedospite căci nu a dospit căci au fost izgoniți din Egipt și nici nu au putut zăbovi și nici merinde nu și-au luat. (Șmot/ Exodul 12:39)

Din toate cele petrecute la ieșirea strămoșilor noștri din robia Egiptului, la rang de simbol pentru vecie a fost ridicată doar această pâine nedospită pe care o numim Mața. Decât o biată pâine, nu ar fi fost oare unul din miracolele pe care le-a făcut HAȘEM când a eliberat un neam întreg de sclavi mai vrednic de a deveni simbol?

În ochii noștri miracolele par ceva măreț. Pentru HAȘEM nu este nicio diferență între natură și miracol. Așa cum El a creat legile naturii El le poate și schimba. Dacă nu le schimbă mai des, aceasta este doar din dorința de a ne oferi un univers care este într-o anumită măsură predictibil. Altfel, am fi fost prea dezorientați.

Măreție se găsește în faptele oamenilor. Pâinea nedospită era pentru ei hrana robiei. Zoriți să-și înceapă munca cu noaptea-n cap nu aveau răgaz să-și lase plămădeala să dospească. Doar o frământau și imediat o coceau să aibă cu ce să-și țină sufletul. A venit în sfârșit mult așteptata zi a eliberării. Tot în grabă au ieșit, iar ca merinde și-au luat … tot pâine nedospită.

Nu prin calitatea pâinii se deosebește omul liber de sclav. Pentru a ne aminti acest fapt a fost Mața ridicată la rang de simbol pentru vecie.  

**********

Pentru a da amploare acestui simbol, Tora l-a înconjurat cu legi de o deosebită rigoare. Interzis a fost nu numai aluatul dospit ci toate produsele de fermentare ale cerealelor chiar și în stare lichidă precum berea, borșul de tărâțe, și băuturile distilate (vodcă, whisky). Toate aceste au fost denumite generic Hameț. Produsele fermentate care nu provin din cereale sunt permise. Cel mai bun exemplu este chiar vinul pe care îl bem din belșug la masa de Seder.

Cu carne care nu este Cașer avem voie să ne hrănim animalele. În Midraș chiar scrie cum câinii și-au dobândit carnea care nu este Cașer datorită strămoșilor lor, câinii din Egipt, care nu au lătrat la ieșirea strămoșilor noștri din Egipt. În zilele de Pesah, în schimb, nu avem voie nici măcar să ne hrănim animalele cu Hameț. Pentru țăranii evrei din Maramureș problema nu era de loc ușoară, dar, ca în foarte multe cazuri s-au găsit soluțiile ingenioase de a trăi fără a încălca prevederile legii.

Poate cea mai grea interdicție este cea de a poseda Hameț  în perioada de Pesah. În vremurile Talmudului, când cele mai multe produse de Hameț erau perisabile, problema nu era prea grea. Se pregătea bere și se cocea pâine atât cât era nevoie până la Pesah. În ajun de Pesah se făcea curățenie mare, se adunau toate firimiturile și se ardeau. De siguranță se făcea o declarație că în caz că ar fi rămas ceva Hameț, acesta este declarat nul asemeni prafului pământului.

Introducerea procesului de distilare al alcoolului a creat nebănuite dificultăți. Lipsiți de dreptul de a deține proprietăți imobiliare, mulți din fiii neamului nostru (printre care și străbunicul meu) își câștigau traiul din negoțul cu băuturi spirtoase. Ce puteau să facă în perioada de Pesah cu stocul de băuturi, resursa de bază a afacerii?

Și aici s-a găsit soluția printr-un elaborat contract de vânzare către un cumpărător care nu era evreu. Contractul era întocmit astfel încât cumpărătorul să fie interesat să vândă evreului înapoi marfa cumpărată după ce au trecut zilele de Pesah. Datorită complexității contractului, proprietarii de băuturi spirtoase împuterniceau rabinul care era cel care efectua tranzacția.

Această practică se menține și astăzi. În comunitățile din România au fost distribuite formulare de împuternicire care sunt oferite tuturor celor care vin la distribuția de azimă. Invit pe toți membrii comunității și chiar pe cei care din anumite motive încă nu s-au înscris să beneficieze de acest serviciu pe care îl oferim gratuit.

Care este pragul sub care un amestec de făină și apă nu mai este considerat Hameț? În Tora nu este scris. Decizia a fost lăsată la latitudinea înțelepților (Rabanan). Ca măsură de precauție ei au statornicit că orice amestec de făină și apă care a stat 18 minute înainte de a intra în cuptor este deja Hameț. De aceea la producția azimei este necesară o deosebită atenție ca nu cumva să treacă mai mult de 18 minute de când a fost turnată apa în făină până ce intră aluatul în cuptor, fapt care explică în parte prețul ridicat al azimei.

Orezul nu este considerat una din cereale. În Talmud este chiar menționat că evreii mâncau orez în zilele de Pesah. Așa este până astăzi obiceiul în comunitățile sefarde. În comunitățile așkenaze este cunoscut deja din evul mediu timpuriu obiceiul de evita nu numai orezul ci toate boabele precum lintea, mazărea, fasolea și multe altele. Ele au fost denumite generic kitniot.  Motivul este că s-ar putea să fie amestecate printre aceste boabe și boabe de grâu. În comunitățile sefarde, deși se consumă kitniot, acestea sunt verificate cu mare atenție.  Bolnavilor și sugarilor nu li se aplică această restricție.

Nu numai kitniot ci și uleiul stors din ele este evitat în zilele de Pesah în comunitățile așkenaze. În zilele de restriște ale celui de-al doilea război mondial și ale dictaturii comuniste se folosea în România uleiul de floarea soarelui. Astăzi am revenit să folosim ulei de măsline dar mai ales de palmier care se găsește din belșug și la prețuri convenabile. 

O gustare frugală poate fi încropită în cadrul acestor reguli, dar cum pregătim o masă vrednică de o zi de sărbătoare? Inventivitatea evreiască s-a dovedit și aici. În ciuda tuturor limitărilor, gustul bucatelor tradiționale de Pesah ne amintește până astăzi cu drag de zilele copilăriei.