În pericopa săptămânii citim despre hrana zilnică a fiilor lui Israel în deșert – mana. Deși au trecut mulți ani de atunci, ea și-a lăsat amprenta asupra gândirii noastre.

A spus Rabi Elazar a spus Rabi Avina: Cel ce recită psalmul 145 de trei ori în fiecare zi are promisiunea că va avea parte de viața de veci. De ce? Dacă vei spune pentru că e în ordinea alfabetului, să recităm psalmul 119 în care fiecare literă se repetă de opt ori. Dacă vei spune pentru că scrie: ”Îți deschizi mâna și saturi după dorință tot ce are viață” și în psalmul 136 scrie ”Cel ce dă hrană oricărei făpturi”. Ci pentru că le are pe amândouă. (Talmud Berahot fila 4b)

Psalmul 145 a este compus în ordine alfabetică. Primul verset începe cu Alef, al doilea cu Bet și așa până la sfârșit. Calitatea aceasta nu este însă unică. Psalmul 119 este și el compus în ordine alfabetică, dar cu fiecare literă începe nu unul ci opt versete. Dacă meritul rostirii unui psalm compus în ordine alfabetică ar fi fost atât de mare, nu ar fi oare mai bine să rostim zilnic psalmul 119?

În psalmul 145 îl slăvim pe HAȘEM că își deschide mâna și hrănește toate viețuitoarele. O slavă asemănătoare doar se găsește și în psalmul 136. Care este atunci meritul deosebit al celui care recită psalmului 145?

Concluzia cu care se mulțumește Talmudul este: ”pentru că le are pe amândouă” Greu de acceptat că două calități atât de diferite s-ar putea cumula.

Acesta este de multe ori calea Talmudului. Se mulțumește să ne dea indicii. Până le înțelegem mai avem mult de lucrat. Dacă ne-ar fi dat răspunsul ”mură-n gură” l-am fi citit și am fi trecut mai departe. Dacă înțelegerea va fi dobândită prin trudă, ea va fi mai prețuită.

Ordinea alfabetică este un simbol deschis unei game largi de interpretări. Rabinul Nachum Diamant, îndrumătorul nostru spiritual de la Ieșiva, o tălmăcea ca o referire la ordinea ”firească” a lucrurilor. Muncim toată luna și la începutul lunii următoare încasăm salariul.

Pentru cel care conduce o afacere, profitul nu este firesc. Dacă nu va reuși să vândă, în zadar toată truda. Când reușește, deși a trudit, el privește câștigul ca pe o mană pentru care trebuie să fie recunoscător.

Angajatului, mai ales celui bugetar, totul i se pare firesc. Dacă va reuși să treacă de această iluzie, să vadă miracolul chiar dacă acesta se repetă zi de zi, să-și privească hrana ca pe o mană pentru care trebuie să fie recunoscător, el este vrednic de a avea parte de viața de veci.

În ritualul zilnic recităm de trei ori psalmul 145, de două ori la rugăciunea de dimineață și o dată la rugăciunea de dupăamiaza. Dacă vom fi atenți a cuvintele pe care le rostim, dacă le vom lăsa se ne modeleze gândirea, vom avea și noi parte de viața de veci.