A spus Rabi Cruspedai a spus Rabi Iohanan:

„Trei cărți se deschid de Roș Hașana, una pentru cei cu desăvârșire răi, una pentru cei cu desăvârșire buni, și una pentru cei mijlocii. Cei cu desăvârșire buni sunt imediat înscriși și pecetluiți pentru viață, cei cu desăvârșire răi…, iar judecata celor mijlocii atârnă de la Roș Hașana până la Iom Kipur, dacă merită sunt înscriși pentru viață.” [1]

De ce tocmai de Roș Hașana?

Conform tradiției noastre, calendarul lumii începe din a șasea zi a Creației. În această zi D-zeu l-a plăsmuit pe Adam din țărână și a insuflat în nările sale suflare de viață și a plantat pentru el o grădină cu pomi. Din roadele tuturor pomilor avea voie să mănânce, numai din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului i-a poruncit D-zeu să nu mănânce. Adam s-a lăsat ispitit, a încălcat porunca, a fost judecat și apoi s-a căit. De atunci a fost statornicită prima zi a fiecărui an ca zi de judecată pentru întreaga Creație.

De ce oare începe calendarul din a șasea zi a Creației? Nu ar fi fost oare firesc să înceapă din prima zi?

În primele cinci zile ale Creației, tot ce a creat D-zeu Îi îndeplinea vrând-nevrând porunca. Cât timp nimeni nu I se supunea de bunăvoie, D-zeu încă nu putea fi slăvit ca Rege al Universului.

În ziua a șasea, D-zeu l-a creat pe Adam, prima făptură liberă să decidă dacă se va supune voinței lui D-zeu sau I se va împotrivi, dacă Îi va îndeplini porunca sau o va încălca. În această zi, după ce nesilit de nimeni a încălcat porunca, tot nesilit de nimeni Adam s-a căit pentru păcatul său și și-a asumat ca de acum înainte să se supună voinței lui D-zeu și să-I îndeplinească porunca. De acum înainte, D‑zeu putea deja fi slăvit ca Rege al Universului. Metaforic, considerăm această zi ca „Ziua încoronării lui D-zeu”. Ceea ce numărăm, de fapt, sunt anii în care D-zeu e Rege al Universului.

Pentru monarhii pământeni, aniversările sunt binevenite ocazii de a-și consolida stăpânirea. Parade militare cu surle și trâmbițe, distincții și promovări pentru slujitorii devotați, demiterea celor care nu au fost la înălțimea așteptărilor – toate acestea sunt menite să stârnească teama supușilor și să-i îndemne să-și reînnoiască angajamentul față de monarh.

Monarhia pământeană e ca o pildă pentru împărăția lui D-zeu. La aniversarea încoronării, în ziua de Roș Hașana, avem porunca să vestim împărăția lui D-zeu prin sunetul șofarului. Ca o manifestare a împărăției Sale, D-zeu judecă dintr-o privire toate creaturile pămân­tului, fiecare creatură în parte, fiecare faptă în parte, pătrunzând cele mai tainice intenții. Pe măsura faptelor sale, fiecare creatură primește alocația ei de viață, sănătate, liniște și prospe­ritate pentru anul ce vine, precum rostim în piutul[2] Unetane Tokef:

„Precum își cercetează păstorul turma, care își trece turma sub toiagul său, așa vei trece, și vei înșirui, și vei număra, și vei cerceta sufletele tuturor viețuitoarelor, și vei aloca tuturor făpturilor Tale porțiunea lor [de viață], și le vei scrie verdictele. […] Câți vor trece [pe lumea cealaltă] și câți se vor naște, cine va trăi și cine va muri, cine la capătul zilelor și cine înainte de vreme, cine de apă și cine de foc, cine de sabie și cine de fiară, cine de foame și cine de sete, cine de cutremur și cine de molimă, cine sugrumat și cine lapidat, cine va fi statornic și cine va pribegi, cine va fi liniștit și cine va fi zbuciumat, cine va fi tihnit și cine va fi chinuit, cine va sărăci și cine se va îmbogăți, cine va coborî și cine se va înălța.” [3]

Ce putem face pentru o alocație mai mare de viață, sănătate, liniște și bunăstare? Răspunsul îl găsim în aceeași rugăciune: „Iar căința, rugăciunea și binefacerea înlătură sentința cea rea.” [4]

Găsim în rugăciunea de Roș Hașana câteva pasaje în care ne rugăm pentru un verdict bun, dar acestea sunt puține. În esența ei, rugă­ciunea de Roș Hașana este o rugăciune de recunoaștere, slavă și asumare. Cu inima frântă, știind că destinul nostru este în mâna Sa, Îl slăvim pe D-zeu. Ne asumăm să ne supunem voinței Sale și să-I îndeplinim poruncile. Ne temem de judecată, căci știm că nicio faptă și niciun gând nu putem ascunde înaintea Sa. Ne străduim și noi, pe cât putem, să ne amintim de El. Prin sunetul șofarului vestim că ne-am reînnoit angajamentul față de D-zeu. Tragem nădejdea că sunetul șofarului, rugăciunea venită din acel adânc al sufletului unde nu mai domnesc cuvintele, ne va înclina verdictul spre bine.

De Iom Kipur ne căim și cerem milă. De Roș Hașana ne asumăm împărăția lui D-zeu, ceea ce ne face vrednici să fim înscriși în Cartea Celor Vii.

[1] Talmudul Babilonian, tratatul Roș Hașana, fila 16b

[2] Poem liturgic inclus în rugăciune

[3] Maħzor Roș Hașana Lemaan Aħai, pp.471-472

[4] Maħzor Roș Hașana Lemaan Aħai, pp.472