Fiecare capitol, fiecare verset, fiecare cuvânt, ba chiar fiecare literă din Tora este importantă. Există însă câteva momente-cheie, definitorii. Iar dintre aceste momente, pericopa Itro (Exodul 18:1-20:23) este punctul nodal al întregii Tore. Tot ceea ce o precede conduce spre acest moment, și tot ce urmează derivă din el. Este vorba, desigur, despre Cele 10 Porunci.

Cu toții cunoaștem deja consacrata imagine aflată în toate sinagogile din lume, de-asupra Aron Kodeș-ului, pe care se află, în formă prescurtată, desigur, cele 10 ”afirmații”, sau ”spuse”… Eu sunt Domnul… Nu vei avea alți Dumnezei…. etc”.

Această reprezentare grafică este extrem de veche, și se pare că provine dintr-un midraș: „Cum au fost date Legile? Rabinul Hanina ben Gamliel ne spune: 5 pe o tabla și 5 pe cealaltă, în așa fel încât Eu sunt Domnul să fie în dreptul lui Nu vei comite crimă. Dar alți înțelepți ne spun că au fost înscrise toate cele 10 pe fiecare din table”. Aceeași dublă tradiție este menținută și in Midraș Rabba – Exodul.

Dacă privim momentul în care Tablele legii au fost date, putem sesiza faptul că aceasta s-a întâmplat în contextul unui brith – a unui legământ. Cu alte cuvinte, putem spune că este vorba despre textul unui așa-zis „contract” între Dumnezeu și poporul evreu, caz în care este logic să considerăm că ambele „părți” au primit câte o „copie” a contractului.

Dar oare unde erau destinate să se afle acele două ”copii”?

Cea aparținând lui Dumnezeu se afla în locul în care se găsea șhina – Prezența Divină, loc creat special pentu aceasta – Mișkanul și chivotul  „Să pui în chivot mărturia, pe care ţi-o voi da” (Exodul 25:16)

Dar ce s-a întâmplat cu celălalt „exemplar”? O practică des întâlnită în Orientul Apropiat al acelor timpuri era ca un „tratat” să fie păstrat în templul Divinității supreme, dând astfel mai multă putere documentului, zeul devenind astfel un fel de „martor” al respectării tratatului.

Deci, în acest caz, ambele exemplare ale ”legământului au fost adăpostite în același loc: chivotul legământului.

Această interpretare nu contrazice neapărat cealaltă posibilitate căci, „Moșe, întorcându-se; a coborât din munte, cu cele două table ale legii în mână, scrise pe amândouă părțile lor – pe o parte și pe alta erau scrise” (Exodul 32:15)

Deci împărțirea respectivă exista, dar pe ambele fețe ale fiecărei table.

Însă, indiferent de modul fizic în care a fost oferită ”legea” către poporul evreu, prin acceptarea legământului cu Dumnezeu, poporul evreu și-a asumat un factor distinctiv – legea. Pentru că Tora pe care o Dumnezeu o dă pe muntele Sinai, iar fii lui Israel o primesc este, dincolo de elementul revelaţie şi al religiei, o Tora a Legii.

Și atunci se naște întrebarea – care este motivul pentru care Aseret HaDibrot încep cu o poruncă care nu este, în fapt o poruncă? – „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului, din casa robiei” (Exodul 20:2)

Pentru că, asemeni oricărui sistem juridic, este nevoie de o premisă fundamentală, o „constituție” în baza cărora se legitimează şi amplifică tote reglementările care urmează.

Această primă poruncă este premisa – legea aceasta nu este creată de Om, ci de Dumnezeu, care îi dă astfel putere şi autoritate

Un Dumnezeu care se auto-definește nu ca cel care a creat universul, nu ca cel atotputernic, ci acela care ne-a dat posibilitatea să fim în măsură să primim o lege, pentru a o respecta. Dar această asumare poate fi făcută doar de un popor liber, deci Dumnezeu se definește ca un Dumnezeu Eliberator.

Există o poveste Hasidică care ne povestește cum un învățăcel, cu ocazia sărbătorii de Simhat Tora, și-a întrebat Rabinul „Rabi, e ceva ce nu înțeleg – în fiecare an recitim, mereu și mereu, aceleași cuvinte. De ce o facem, căci Tora nu se schimbă niciodată. Rabinul i-a răspuns, zâmbind „Da, Tora nu se schimbă, dar noi da.”

Revelația din Sinai nu a fost o experiență doar a generației acelor timpuri, ea este a tuturor generațiilor ce s-au scurs de atunci, și a celor ce vor mai fi. Tora este aceeași, dar modul în care o citim este mereu altul, căci noi suntem mereu alții, timpurile sunt altele.

În fiecare zi, fiecare dintre noi, stăm la poalele Muntelui Sinai și căutăm înțelesul Revelației. Încercăm să-i înțelegem sensurile, să o adaptăm zilei de azi, fără însă a o modifica, căci nu este creația noastră, pentru a putea face orice dorim din ea.

Șabat Șalom U’mevorach – Să aveți parte de un Șabat cu pace și binecuvântare