…și era sânge în toată țara Egiptului. Și au făcut așa și magii Egipteni cu vrăjile lor… (Șmot/Exodul 7:21,22)

În vechiul Egipt, puterea se dovedea prin vrăji. Ca dovadă că sunt trimișii lui HAȘEM au fost nevoiți Moșe și Aharon să facă în fața Faraonului miracole mai puternice decât vrăjile pe care știau să le facă magii.

Prima plagă pe care au adus-o Moșe și Aharon asupra Egiptului a fost sângele. Toată apa egiptenilor s-a transformat în sânge. Numai fii lui Israel aveau apă. Când egiptenii aveau nevoie de apă nu aveau altă cale decât să o cumpere de la fii lui Israel. Când au fost chemați magii Egiptului să-și arate puterea, m-aș fi așteptat ca ei să prefacă sângele în apă. Nici vorbă de așa ceva. Magii au fost chemați să prefacă și ei puțina apă pe care o mai aveau în sânge.

Faraonul căuta doar să-și arate puterea. Dacă pentru atingerea acestui ”înalt” scop se aduce un plus suferință supușilor, asta nu mai conta.

La sfârșitul pericopei Șmot citim despre cei doi notorii cârcotași Dotan și Aviram care au venit în  întâmpinarea lui Moșe și Aharon și le-au reproșat:  … să vă vadă HAȘEM și să judece! Voi ne-ați făcut urâți în ochii Faraonului și în ochii slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare. (Șmot/Exo 5:21)

M-aș fi așteptat ca Moșe să îi mustre pentru lipsa lor de credință, sau cel puțin să îi îmbărbăteze cu promisiunea că suferința se va termina în curând. Nici vorbă. În versetul care urmează citim:  Moșe s-a întors către HAȘEM și i-a spus HAȘEM, de ai făcut rău acestui popor? De ce m-ai trimis?  (Șmot/Exo 5:22)

Faraonul și-a susținut crezul, chiar cu prețul compasiunii. Pentru Moșe, oricât de puternică i-a fost credința, compasiunea a fost mai importantă.