Să le dărâmați altarele, să le zdrobiți stâlpii idolatri, iar copacii lor sacri să-i ardeți în foc, și chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le sfărâmați și să le nimiciți numele din locul acela. Să nu faceți astfel pentru Domnul, Dumnezeul vostru … (Devarim/Deuteronomul 12:3,4)

În viziunea omului modern, distrugerea obiectelor de cult dintr-un teritoriu cucerit este crimă de război. În vechime aceasta era uzanța. Porunca se referă strict la perioada în care copiii lui Israel, sub conducerea lui Iosua și a Judecătorilor, au cucerit țara Cnaanului. În vremurile noastre, idoli cnaaniți sunt exponate prețioase în muzeele de arheologie.

La ce s-ar putea oare referi interdicția „Să nu faceți astfel pentru Domnul, Dumnezeul vostru”? Doar nu avem  stâlpi idolatri sau copaci sacri, cu atât mai mult chipuri cioplite

Ea se leagă de a doua parte a versetului: „să le nimiciți numele din locul acela”. Interdicția este de a șterge sau a cauza să fie șters numele divin. Interdicția cuprinde toate numele divine, fie că sunt menționate în Tora, fie că nu sunt, scrise cu orice caractere sau traduse în orice limbă.

În vremurile vechi, când scrisul era un meșteșug stăpânit doar de puțini, orice scriere era păstrată cu sfințenie. Astăzi, când scrisul și chiar tipăritul sunt la îndemâna oricui, iar reciclarea hârtiei e la ordinea zilei, cum putem evita ștergerea numelor divine?

Întâi de toate, evităm pe cât putem, să scriem numele sacre. În cărțile de rugăciune în locul tetragramei scriem de multe ori doi de Iud, iar literele Alef Lamed sunt uneori înlocuite print-o singură literă, un Alef fără piciorul stâng și cu un gât de Lamed. Uneori numele divine sunt prescurtate, precum în formula „D-zeu”. O practică larg răspândită este înlocuirea numelui divin cu cuvântul השם HAȘEM care înseamnă în ebraică „numele”, un fel de a comunica cititorului: aici ar fi trebuit să scriu numele divin. Deși cititorul înțelege, acestea nu sunt nume divine.

Sunt însă cazuri, precum această carte, în care scrierea numelor divine nu poate fi cu niciun chip ocolită; cu atât mai mult în sulurile de Tora, Tefilin și Mezuzot. Ce putem face cu ele în caz că s-au deteriorat, s-au uzat sau nu mai sunt necesare?

Orice text care conține un nume divin trebuie păstrat și eventual îngropat. Locul în care ele sunt păstrate se numește gheniza. Cea mai veche și mai cunoscută este gheniza din Cairo. Acolo s-au adunat timp de aproape 2000 de ani documente, la vremea lor inutile, astăzi o adevărată mină de aur pentru cunoașterea istoriei.

************

Dacă cineva are proasta inspirație  să scrie un nume divin pe o tablă, nu ne rămâne decât să decupăm acea porțiune și să o ducem la gheniza. Dar ce putem face în cazul mult mai frecvent în care un nume divin apare pe un ecran?

Rabinii au discutat problema și au găsit soluția salvatoare: Pe ecran nu e scris nimic; ceea ce vedem e doar o proiecție, iar oprirea unei proiecții nu este o acțiune de ștergere.

Dacă dorești să-ți păstrezi tradiția într-o lume care se schimbă tot mai repede, trebuie să știi să despici firul în patru!