Dacă din recunoștință o va jertfi, va jertfi alături de jertfa de recunoștință pâini nedospite frământate cu untdelemn, turte nedospite unse cu untdelemn și pâini din făină opărită frământată cu untdelemn. Alături de pâini dospite … (Vaikra/ Levitic 7:12,13)

În pericopa Țav, care se citește întotdeauna înainte de Pesah, citim despre Korban Toda, jertfa de recunoștință.

Jertfa de recunoștință, un vițel miel sau ied, era în perioada Templului o obligație pentru patru categorii de oameni cărora li s-au făcut miracole: călătorii pe mare care au ajuns cu bine la țărm, călătorii deșertului care au ajuns cu bine pe meleaguri locuite, bolnavii care s-au vindecat și întemnițații care au fost eliberați. Alături de animal trebuiau aduse 40 de pâini, 30 nedospite și 10 dospite. Pe jertfelnic era ars seul animalului alături de patru pâini. Carnea și 36 de pâini rămâneau celui care a adus jertfa. Ele trebuiau consumate în ziua jertfirii sau în noaptea care urma până în zori. Ce rămânea până în zorii zilei nu mai putea fi mâncat și trebuia ars.

Cum era un singur om în stare să mănânce atât de mult? De voie de nevoie el își chema la masă rudele și prietenii și desigur folosea momentul pentru a le povesti cu lux de amănunte peripețiile sau suferințele prin care a trecut și miracolele pe care i le-a făcut HAȘEM.

Acest context ne deschide calea spre o interpretare inedită a primei întrebări din Ma niștana: Prin ce se deosebește noaptea aceasta de celelalte nopți? În toate nopțile [când auzim oameni povestind despre suferințele lor în temniță și miracolul prin care HAȘEM i-a eliberat] noi mâncăm nedospite și dospite, iar noaptea aceasta [când auzim despre suferințele strămoșilor noștri în robia Egiptului și miracolele prin care HAȘEM i-a scos din Egipt] noi mâncăm numai nedospite?

Răspunsul este: ”Robi am fost Faraonului în Egipt”. Șaptezeci de suflete am coborât în Egipt. Acolo ne-am înmulțit, dar am fost înrobiți. Popor liber nu am fost niciodată. Ieșirea din Egipt a fost momentul în care ne-am constituit ca popor.

În fiecare an cu ocazia sărbătorii de Pesah celebrăm mai mult decât eliberarea strămoșilor noștri din robie. Celebrăm constituirea noastră ca popor liber. Modelul de jertfă care se potrivește acestei ocazii este jertfa de inaugurare a Templului, care era adusă numai cu pâine nedospită precum scrie: Și din panerul cu pâini nedospite … va lua o pâine nedospită și o pâine frământată cu untdelemn și o turtă … (Vaikra/ Levitic 8:26)