Îndoliată familie, îndurerată adunare,

Trei tovarăși are omul: avuția, prietenii și faptele bune. Avuția îl însoțește doar atât timp cât trăiește. Când sufletul se desparte de trup,  ea îl părăsește. Prietenii, adevărații prieteni, îl însoțesc pe ultimul drum.  Acolo se despart și ei. Numai faptele bune îl însoțesc pentru a îi aduce răsplata în viața de veci.

La cei mai mulți, când vedem cine îl însoțește ne facem o oarecare imagine câtă recunoștință a stârnit prin faptele lui bune de o viață. În cazul regretatului academician Solomon Mărcuş faptele bune depășesc mult impresia pe care o lasă alaiul care îl însoțește. Marele său merit a fost împărtășirea gândurilor. Gânduri profunde și binevoitoare. Gânduri care au circulat liber și la rândul lor au stârnit gândire.

Mulți i-au fost discipoli. Mai mulți au găsit înțelepciune și alinare în ceea ce a scris și publicat. Gândurile lui s-au propagat însă mult dincolo de numele autorului, aducând peste tot eliberare, bucurie, creativitate.  Acestea sunt faptele care îl însoțesc pentru a îi aduce răsplata în viața de veci.

A fost și rămâne o pildă demnă de urmat. Dar cum? La originalitatea și profunzimea gândirii sale cine poate ajunge? Dacă îi vom urma calea doar în gândire binevoitoare, ceea ce este la îndemâna oricui, va fi pentru regretatul academician Solomon Marcus cel mai potrivit omagiu.

Fie îi memoria binecuvântată și somnul în eternitate lin!

Rabin Rafael Shaffer