În Israel vara nu plouă. Țăranii lasă recolta de grâne, struguri, smochine și curmale să se usuce pe câmp. Doar când se apropie toamna, roadele sunt duse în hambare. Când totul este deja la adăpost, ne bucurăm de Sukot, sărbătoarea recoltei.

Bucurie amestecată cu îngrijorare. Rezervele de apă, adunate din ploile iernii, sunt deja aproape terminate. Dacă iarna va fi destulă ploaie, va fi belșug și în anul care vine. Cine știe? Nu toți anii sunt la fel.

Din rodul anului luăm în mâna dreaptă o frunză de palmier care încă nu s-a desfăcut (Lulav), trei ramuri de mirt (Hadas) și două ramuri de salcie plângătoare (Arava). În mâna stângă luăm o chitră (Etrog). Le scuturăm în cele patru vânturi, ca și cum ne-am ruga fără cuvinte: Plantele acestea au nevoie de vânturi bune, de ploaie și de rouă. Dacă noi nu avem, poate, suficiente merite, bietele plante ce vină au?

În Templul din Ierusalim, în zilele sărbătorii de Sucot, Cohenii luau mănunchiul în mâna dreaptă și chitra în mâna stângă și înconjurau jertfelnicul cântând poeme al căror refren era ”Hoșa Na”, ceea ce se traduce ”Izbăvește-ne Te rog!”. În fiecare zi înconjurau jertfelnicul o singură dată. În ziua a șaptea îl înconjurau de șapte ori, așa cum făcuseră și strămoșii lor pentru a dărâma zidurile cetății Ieriho. De aici se trage și numele zilei Hoșana Raba care se traduce ”Hoșa Na cel mare”.

Deși Templul a fost distrus, obiceiul nu a fost dat uitării. În toate zilele sărbătorii de Sukot în afară de Șabat, după rugăciunea de Halel, unul din membrii obștii scoate un sul de Tora pe care îl ține în brațe lângă Bima, pupitrul pe care se citește Tora. Membrii obștii cu mănunchiul în mâna dreapta și chitra în mâna stângă înconjoară Bima cântând vechile poeme cu refrenul Hoșa Na. În fiecare zi înconjoară Bima o singură dată. În ziua de Hoșana Raba o înconjoară de șapte ori.

Tot de Hoșana Raba avem obiceiul de a lua un mănunchi alcătuit din cinci ramuri de salcie și să lovim cu ele de podea. Unii poate își mai amintesc că se numea Hoișanes Șlugen. Sensul acestui obicei nu ne este cunoscut. Știm doar că fost statornicit de profeți în primii ani ai celui de-al doilea Templu.

Cabaliștii ne-au dezvăluit că în ziua de Hoșana Raba se scrie verdictul care ne-a fost dat de Iom Kipur. Aceasta este ultima ocazie în care mai putem schimba ceva. Pentru a adăuga noi merite, mulți dedică această noapte studiuluii Torei, asemeni nopții de Șavuot. Poate vom reuși și noi să organizăm un astfel de program!

Avem voie să visăm. Să nu uităm, realitatea de astăzi nu este alta decât visul de ieri!