Și ei vor spune: „… Și Domnul i-a smuls de pe pământul lor , cu furie și cu mânie și cu supărare și i-a azvârlit în altă țară precum această zi.” (Devarim/Deuteronomul 29:24-27)

Dacă împrăștiații tăi vor fi la capetele cerurilor, [și] de acolo te va aduna Domnul, Dumnezeul tău, și de acolo te va lua. Și te va aduce Domnul, Dumnezeul tău, către țara pe care au stăpânit-o strămoșii tăi, și o vei stăpâni; și îți va face bine, și te va înmulți, mai mult decât înaintașii tăi. (Devarim/Deuteronomul 30:4,5)

Strămoșii noștri au luat-o pe căi rele. D-zeu i-a avertizat în repetate rânduri, dar fără folos, până ce i-a lăsat pe mâna vrăjmașilor care i-au împrăștiat în cele patru colțuri ale lumii. Nici acolo nu și-au găsit liniștea. Țări care i-au adăpostit și au beneficiat timp de sute de ani de truda și inițiativa lor, când credeau că nu mai aveau nevoie de ei le-au întors spatele, i-au izgonit sau  au devenit pentru ei de nelocuit, iar țările dispuse să-și deschidă granițele și să-i primească s-au tot împuținat.

Era modernă, care și-a înscris pe stindard libertatea egalitatea și fraternitatea, a adus evreilor speranța că în sfârșit vor putea trăi în liniște în țara pribegiei lor. Pe măsura speranței le-a fost dezamăgirea. Numărul dezrădăcinaților din rândul evreilor a crescut vertiginos.

Cei mai mulți s-au îndreptat spre țara posibilităților nelimitate, dincolo de ocean. Numai o mână de idealiști s-au îndreptat spre țara strămoșească unde au înființat câteva colonii agricole. Încet, încet țara posibilităților nelimitate de dincolo de ocean și-a închis porțile, iar dezrădăcinații evrei, al căror număr a crescut vertiginos, și-au găsit, în ciuda piedicilor ridicate de stăpânirea otomană și ulterior cea britanică, loc de refugiu în preajma noilor colonii agricole din țara strămoșească.

Înființarea Statului Israel a permis înlăturarea tuturor piedicilor. Supraviețuitori dezrădăcinați ai Holocaustului, evrei din țările arabe amenințați de valurile de ură stârnite de înființarea Statului Israel alături de  iubitori de libertate din lagărul comunist s-au îndreptat cu toții spre țara strămoșească, unde au fost primiți cu brațele deschise.

Fără ca măcar să știe, cei care ne-au prigonit și ne-au izgonit au îndeplinit misiunea pe care le-a destinat-o D-zeu: Ne-au luat de la „capetele cerurilor” și ne-au silit să plecăm spre țara înaintașilor noștri unde am prosperat, ne-am înmulțit și ne-am câștigat independența.