Exercițiul libertății în sărbătoarea de Pesah
În urmă cu mai mult de trei milenii, în ajunul zilei de 15 Nisan și-au dobândit strămoșii noștri libertatea. De atunci până astăzi fără întrerupere în fiecare ajun de 15 Nisan ține neamul nostru sărbătoarea de Pesah.
Ea este mai mult decât o celebrare. De fapt nici nu prea avem ce celebra. Libertatea atunci dobândită a deja fost de mult pierdută. Tot ce ne-a rămas este dorul de libertate. Un dor care nu ne lasă se ne împăcăm cu condiția de sclav. Rolul sărbătorii este de a ține viu în sufletul fiecăruia din noi dorul libertății.
Cum ținem vie această flacără? Ne purtăm pentru o zi ca și cum am fi liberi. Nu precupețim niciun efort și nicio cheltuială pentru ospățul acestei nopți. Cei care nu au sunt ajutați cu dărnicie de frații lor mai înstăriți pentru ca niciun fiu al neamului să nu se simtă nevoiaș în această noapte.
Ospățul se desfășoară după reguli stricte. De aici și numele lui Seder care înseamnă ordine. Sclavul e ținut în frâu de stăpân. De la sine e lipsit de orice frâu. Omul care acționează la impulsul momentului este asemeni sclavului fără de stăpân. Liber este doar cel care se supune unor reguli de bunăvoie asumate.
Masa începe, ca în fiecare sărbătoare sau Șabat, cu Kiduș pe o cupă de vin după care ne spălăm mâinile. În loc de pâinea sau azima la care ne așteptăm, primim o bucățică de legumă muiată în apă sărată. La acest moment cel mai tânăr membru al familiei pune patru întrebări: De ce în toate nopțile mâncăm dospite și nedospite, în noaptea aceasta numai nedospite? De ce în toate nopțile mâncăm tot felul de legume, în noaptea aceasta ierburi amare? De ce în toate nopțile nu înmuiem nici măcar o dată, în noaptea aceasta de două ori? De ce în toate nopțile mâncăm așezați sau sprijiniți, în noaptea aceasta suntem cu toții sprijiniți?
Sclavul îndeplinește porunci. El nu pune întrebări. Dacă ar întreba și-ar pune viața în primejdie. Mulți oameni liberi evită și ei, dintr-o prudență adesea exagerată, să pună întrebări. ”De ce?” sunt prin excelență cuvintele celui care își nu doar este ci se și simte liber să-și manifeste libertatea .
De-a lungul istoriei drepturile s-au câștigat prin luptă. Cei puternici au dobândit-o, cei slabi mai puțin sau mai târziu. Să nu uităm că în urmă cu doar un veac în multe societăți democratice femeile de-abia își dobândiseră dreptul de vot. Nimic mai grăitor decât celebrele cuvinte ale câinelui din fabula lui Grigore Alexandrescu: ”că voi egalitate dar nu pentru căței.”
La masa de Seder întrebările le pune chiar cel mai tânăr al tânăr membru al familiei. El desigur nu și-a dobândit acest drept prin luptă. El întreabă în virtutea condiției sale de om liber pe care este încurajat să și-o asume.
Comments
Exercițiul libertății în sărbătoarea de Pesah — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>