Și vă va împrăștia HAȘEM printre popoare și veți rămâne puțini între popoarele printre care vă va izgoni HAȘEM. Și acolo veți sluji idoli … . Și de acolo îl veți căuta pe HAȘEM D-zeul tău și îl vei găsi când îl vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău (Devarim/ Deuteronom 4:27-29)

Citim acest pasaj în fiecare an în ziua de Tișa beAv, ziua în care deplângem distrugerea Templului de la Ierusalim. Tișa beAv este cea mai tristă zi a anului, dar și ziua în care încolțește speranța. Conform tradiției noastre, Mașiah se va naște, sau s-a născut deja, în ziua de Tișa beAv.

Romanii care au distrus Templul de la Ierusalim nu au fost mai mult decât un bici în mâna lui HAȘEM, care i-a pedepsit pe înaintașii noștri pentru dezbinarea și ura gratuită care domnea printre ei. Dacă ar fi urmat o generație care s-ar fi dezis de acele păcate, în zilele lor ar fi fost reclădit Templul. Templul, după cum știm cu toții, e încă în ruină, semn că nu am învățat încă să trăim în frăție.

De aproape două mii de ani jelim distrugerea Templului. Refuzăm să acceptăm ca firească trista realitate că nu mai avem lăcașul din care rugăciunile urcau nestingherite către HAȘEM, iar înțelepciunea divină se pogora din belșug asupra noastră. Refuzăm să ne consolăm. Refuzăm să uităm.

Jelim și necazurile prin care am trecut după distrugerea Templului, masacru după masacru, umilință după umilință, pribegie după pribegie. Cu cât suntem mai izolați, cu atât ne este mai greu să ținem piept credințelor și ideologiile străine. Mulți din noi au rezistat, dar nu toți.

Cât timp eram pe pământul nostru, între frații noștri și aproape de HAȘEM, toate acestea ni se păreau firești. Izgoniți pe tărâmuri străine, străini și înstrăinați, departe de tot ce ne-ar putea aminti de prezența lui HAȘEM, am început să-i simțim dureros lipsa. Din miezul necazului am început să-l căutăm.

Când jelim, pătrundem adânc în propria noastră conștiință. Acolo se găsește calea către HAȘEM. Dacă nu L-am găsit încă, semn e că nu L-am căutat încă destul. Avem însă promisiunea că atunci când îl vom căuta din toată inima noastră și din tot sufletul nostru, îl vom găsi.

De noi și numai de noi depinde să îndreptăm păcatul dezbinării și al urii gratuite. Atunci vom fi vrednici de venirea lui Mașiah și de reclădirea Templului de la Ierusalim.