Dacă vei lua haina aproapelui tău drept gaj, până la apusul soarelui să i-o înapoiezi. Căci doar ea ea este acoperământul lui, îi este haină pentru pielea lui. În ce se va culca? … (Șmot/Exodul 22:25,26)

Când datornicul nu-și achită la timp datoria, creditorul are dreptul să-i ia  bunurile ca zălog. Dacă ziua i-a luat până și ultima pătură, când vine seara trebuie să i-o înapoieze. Dacă noaptea i-a luat până și ultima haină, când vine dimineața, trebuie să i-o înapoieze. Săracul nu poate fi lăsat fără un anumit minim care îi permite să-și păstreze demnitatea. Păcat că Shakespeare a ignorat aceste versete când a scris Negustorul din Veneția.

Tora cere creditorului mai mult decât să înapoieze seara o pătură de zălog, pe care o va putea lua din nou zălog în dimineața următoare. Tora îl întreabă: „în ce se va culca?”. Tora îl învață pe să-și pună singur această întrebare.

Dacă suntem într-un lituigiu, tindem să ne baricadăm în propriul nostru punct nostru de vedere. La punctul de vedere al celui care ne-a păgubit, cu atât mai mult durerea lui, evităm să ne gândim.

Tora ne învață să fim atenți la durerea aproapelui, chiar dacă ne aflăm cu el într-un litigiu. Să nu ne încrâncenăm în luptă, ci să ne deschidem inima pentru a-i înțelege punctul de vedere, dar mai ales durerea.

Dacă așa vom face, multe litigii se vor rezolva prin împăcare, spre folosul ambelor părți.