Dacă vei întâlni pe drum un cuib de pasăre, într-un copac sau pe pământ, cu pui și ouă, și mama lor șezând peste pui sau peste ouă, să nu iei și mama și puii. Să dai drumul mamei și să-ți iei puii … (Devarim/Deuteronom 22:6,7)

Când întâlnim pe drum un cuib de pasăre, într-un copac sau pe pământ, bine ar fi să nu ne atingem de el. Dacă, însă, suntem înfometați, sau ne lăcomim pentru o îmbucătură deosebită, avem voie să alungăm pasărea din cuib și să luăm puii sau ouăle. Pasărea nu avem voie să o prindem.

Porunca e lesne de înțeles. Dacă am lua pasărea și am lăsa ouăle sau puii, ei oricum nu ar supraviețui. Dacă, în schimb, luăm ouăle și lăsăm pasărea, ea va mai avea alți pui.

Un aspect mai adânc l-am găsit în desenele animate de pe site-ul „aish hatorah”. Ouăle și puii avem voie să le luăm pentru că sunt în puterea noastră. Pasărea, însă, dacă nu s-ar fi făcut de bunăvoie vulnerabilă pentru a-și cloci ouăle sau a-și îngriji puii, noi n-am fi putut s-o prindem. Tora ne învață să că nu e cinstit să tragem foloase din situațiile în care cineva de bunăvoie devine vulnerabil pentru că numai astfel poate face o faptă bună.

Pe acest principiu moral se sprijină Articolul 19 din Convenția de la Geneva „… formațiile sanitare mobile ale serviciului sanitar nu vor putea fi obiectul unor atacuri în nicio împrejurare.” Personalul medical, care pentru a îngriji răniții intră de bunăvoie în bătaia puștii tale, nu ai voie să tragi în el.

Acest principiu se regăsește și în viața de zi de zi. Un element fără de care nu putem avea o relație de încredere este dezvăluirea unor vulnerabilități. După ce partenerul ni le-a dezvăluit, oricâtă supărare avem pe el, oricât am dori să-l rănim, punctele dureroase pe care chiar el ni le-a dezvăluit nu avem voie să le atingem.