Și aceasta este legea ucigașului care se va refugia acolo și va trăi dacă fără voie și-a lovit semenul și nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. Ca nu cumva să-l urmărească răzbunătorul pe ucigaș și la mânie când îl va ajunge din urmă … să-l lovească de moarte, iar el nu e vinovat de moarte căci nu era vrăjmașul lui de ieri alaltăieri. (Dvarim/ Deuteronom 19:4,5)

Tora a fost dată într-o lume în care domnea violența. Cel ce curma cu sau fără voie o viață trebuia răzbunat de rudele victimei. În unele societăți această nefastă datină s-a păstrat până în zilele noastre. Cu riscul de a petrece restul vieții în spatele gratiilor, unii oamenii continuă să-și răzbune sângele rudelor.

În neamul evreiesc practica a încetat de mult. Ultimele cazuri documentate s-au petrecut în timpul domniei regelui David în urmă cu mai mult de două milenii și jumătate.

Tora nu interzice răzbunarea sângelui, doar o restrânge. Odată ajuns între zidurile unei cetăți de refugiu, ucigașul este deja apărat. Dacă va ieși dintre ziduri el va fi din nou supus răzbunării. În cetatea de refugiu el își va aștepta judecata. Dacă fapta a fost premeditată, el va primi pedeapsa capitală. Dacă a fost doar un accident, el va rămâne în surghiun până la moartea Marelui Preot – Cohen Gadol.

În fața zidurilor cetății de refugiu cel ce caută răzbunarea se află într-o situație complexă. Dorinței de răzbunare el poate da patru răspunsuri: 1. E Vina mea că nu l-am prins înainte de a intra în cetate. 2. Voi aștepta momentul când va ieși din cetate și atunci mă voi răzbuna. 3. Chiar dacă nu-l omor eu, de judecătorii cetății tot nu scapă cu viață. 4. Chiar dacă va scăpa cu viață, traiul în surghiun e mai amar decât moartea.

Violența se poate sprijini numai pe o gândire simplă, în care totul e ori alb ori negru. Acesta este și stilul propagandei belicoase sau fundamentaliste.

Aceasta este taina cetății de refugiu. Ea îl pune pe cel dornic de răzbunare într-o situație complexă care impune gândirea nuanțată. Nimic nu taie avântul violenței decât o gândire în nuanțe.

Lecția nu se restrânge la cei dornici d răzbunare. Avem și noi momentele noastre de mânie care ne trag spre violență. Pentru a ne feri de ispita ei nu avem cale mai bună decât practica gândirii complexe și nuanțate.