Despre Vidui – mărturisirea păcatelor
Orice poruncă din Tora, fie ea pozitivă fie ea negativă, dacă a încălcat-o omul fie cu intenție fie fără intenție, când se va căi și se va lepăda [de păcatul său] e dator să-și mărturisească [păcatul] înaintea Domnului, binecuvântat fie El[1] …
Iom Kipur este timpul de căință pentru toți … de aceea sunt toți datori să se căiască și să-și mărturisească [păcatele] în ziua de Iom Kipur.[2]
Oricât ne-am scotoci memoria, nu prea reușim să ne amintim de păcate pe care să le fi săvârșit în anul care a trecut. Pentru aproape orice faptă care îndoielnică avem câte o scuză cât se poate de convingătoare. „A meritat-o din plin”, „În condițiile de față nu se putea face mai mult”, „În schimb am făcut și mult bine”, „Nu sunt eu chiar atât de religios” sunt doar câteva exemple. Pe alții nu știu dacă i-ar convinge, pentru noi sunt mai mult decât suficiente.
Cum putem oare dezgropa amintirea păcatelor de sub mormanul de scuze cu care le-am acoperit? Bine ar fi dacă am avea un text care să ne ghideze, dar este oare posibil un asemenea text? Cu toții ne rugăm pentru sănătate, prosperitate și libertate, ceea lasă loc pentru un text unitar. Păcatele, în schimb, diferă prea mult de la un om la altul pentru ca un singur text să le poată acoperi.
Deși fiecare din noi are păcatele sale unice, sursele păcatelor sunt comune. Cine nu păcătuiește din trufie, din nechibzuință sau din lipsă de sensibilitate? Cine nu păcătuiește cu vorba rea, cu priviri nesățioase sau cel puțin râvnind în gând?
Textul de vidui – (mărturisirea păcatelor) tipărit în cărțile de rugăciune amintește numai sursele păcatelor. Cerem iertare „pentru păcatele săvârșite cu vorba rea.” Simpla citire a cuvintelor nu este suficientă. Menirea lor este să stârnească un proces de introspecție. „Cum am păcătuit eu cu vorba?”, „De ce îmi este atât de greu să-mi stăpânesc cuvintele?”, „Cum aș putea fi mai atent la cuvintele pe care le rostesc?” sunt doar câteva din întrebările pe care ni le-am putea pune.
De Iom Kipur avem cinci rugăciuni: Maariv, Șaharit, Musaf, Minha și Neila. La fiecare din ele rostim de două ori vidui – (mărturisirea păcatelor), o dată în cadrul rugăciunii în șoaptă și o dată în cadrul repetării, în total de zece ori. Deși textul se repetă, cel care îl recită e încurajat ca de fiecare dată să pornească introspecția într-o direcție diferită.
Urmând această cale ne vom putea bucura pe deplin de șansa unică pe care ne-o oferă ziua de Iom Kipur.
[1] Rambam, Iad Hazaka Hilhot teșuva (1:1)
[2] Ibid. (2:6)
Comments
Despre Vidui – mărturisirea păcatelor — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>