… a făcut regele pentru tot poporul care se afla în fortăreața Șușan de la mic la mare un ospăț de șapte zile… (Ester 1:5)

Și toți cei care slujeau regelui care se aflau la poarta regelui se plecau și se prosternau în fața lui Haman căci aceasta era porunca regelui, iar Mordehai nu se va pleca și nu se va prosterna. (ibid. 3:2)

Obiceiul regilor este ca atunci când dau ospăț să-și aleagă cu grijă mesenii din mai-marii cetății. Invitațiile sunt personale, iar refuzul de a lua parte e văzut ca un act de răzvrătire.

Ospățul dat de Ahașveroș era diferit. Invitați au fost toți cei care se aflau în Șușan de la mic la mare. Cei care nu se aflau în Șușan nu erau invitați. Dacă cineva ar fi dorit să evite ospățul, ar fi putut fără nicio supărare să iasă din oraș în ziua ospățului. Ce se ascundea oare în spatele acestei neobișnuite invitații?

În spatele invitației se ascundea o aprigă batjocură. Profetul Iermiahu/Ieremia a prezis: Și va fi țara în paragină și părăsită și vor sluji popoarele acestea regelui Babiloniei șaptezeci de ani. Și când se vor împlini șaptezeci de ani voi pedepsi pe regele Babilonului și pe acel popor… (25:11,12). Când au trecut cei șaptezeci de ani de la primul val al exilului și profeția nu s-a împlinit a dat regele Ahașveroș ospățul. Vinul a fost servit în vase sacre din Templu, iar regele a Ahașveroș s-a fălit purtând hainele Marelui Preot. Calea de evita ospățul a fost voit lăsată deschisă pentru a-i pune la încercare dacă vor participa de bunăvoie la umilința lor.

Fiind ținta batjocurii și având posibilitatea să-l ocolească, firesc ar fi fost ca evreii din Șușan să nu participe la ospăț. Ei însă au participat. Probabil că mai mult decât umilința a cântărit în ochii lor dorința de a fi bine văzuți de regele Ahașveroș. Dacă ar fi fost obligați, ar fi avut cel puțin o scuză.

Participarea nu a trecut nepedepsită. De la acest ospăț le-au început necazurile. Prin înlăturarea reginei Vaști, moștenitoarea tronului, a dobândit Ahașveroș puterea absolută în imperiu și l-a numit pe Haman primul între sfetnici, ceea ce i-a dat lui Haman puterea să scrie poruncă în numele regelui ca toți evreii din imperiu să fie nimiciți.

Mordechai știa tot ce s-a întâmplat nu numai pe pământ ci și în cer. El a înțeles că necazul a venit ca o pedeapsă a participării la umilitorul ospăț și a căutat calea de reparare. Când regele a poruncit ca toți să se închine lui Haman, iar Haman și-a pus pe haină un chip de idol, Mordechai nu i s-a închinat.

În cartea Esterei scrie Mordehai nu se va pleca și nu se va prosterna. Relatarea folosește timpul viitor. De aici au înțeles Înțelepții Israelului că Mordechai căuta să stea în calea lui Haman și în mod ostentativ rămânea în picioare.

Păcatul participării la ospățul lui Ahașveroș a fost reparat, dar aprigă a fost mânia lui Haman împotriva lui Modechai și în potriva întregului său popor. Deși a primit de la regele Ahașveroș mână liberă să scrie poruncă în numele regelui ca toți evreii din imperiu să fie nimiciți, momentul nu a fost prielnic. Datorită acestor scrisori Haman și-a găsit curând moartea pe spânzurătoare, iar porunca a fost întoarsă pentru a-i sprijini pe evrei în lupta cu vrăjmaşii lor.

Cartea Ester este pentru poporul nostru o lecție de comportament în Diaspora. Ea ne învață cât de important este să ne păstrăm verticalitatea.