… grăiește fiilor lui Israel să-ți aducă o vacă roșie fără pată, fără cusur și care să nu fi fost pusă la jug. (Bamidbar/ Numeri 19:2)

Vaca să fie arsă sub ochii lui, să-i ardă pielea, carnea și sângele împreună cu baliga (ibid 19:5)

Pentru cel necurat, să se ia cenușă de la jertfa de ispășire care a fost arsă și să se toarne peste ea apă vie într-un vas. (ibid 19:15)

Pentru purificarea celui care s-a atins de un mort nu este suficientă scufundarea în Mikve. Mai este nevoie ca el să fie stropit cu apă vie, apă de izvor sau de fântână, în care a fost amestecată cenușa unei vaci roșii.

Vaca trebuie să fie roșie, fără nicio pată, fără cusur și să nu fi fost pusă niciodată la jug. Ea trebuie sacrificată și apoi arsă în întregime. Cenușa se pune într-un vas și peste ea se toarnă apă vie. Pentru a se purifica, cel care s-a atins de un mort trebuie stropit cu această apă.

O vacă roșie se găsește extrem de rar. În tot de cursul istoriei au fost sacrificate și arse numai nouă vaci roșii. Prima de către Moșe, a doua de către Ezra și încă șapte în perioada celui de-al doilea Templu. Circa două sute de ani după distrugerea Templului mai foloseau evreii din Galilea cenușă de vacă roșie pentru a se purifica. De atunci suntem cu toții impuri și nu avem cum să ne purificăm.

În una din cărțile ilustrate ale copiilor mei am citit următoarea istorisire legată de o vacă roșie. Istorisirea e menționată de două ori în Talmudul Babilonian.

Odată s-a pierdut una din pietrele prețioase din Hoșen, unul din veșmintele rituale ale Marelui Preot – Cohen Gadol. În lipsa acesteia Cohen Gadol nu putea să îndeplinească ritualul de Iom Kipur prin care erau iertate păcatele întregului popor.

Trimișii Templului au cutrierat țara pentru a cumpăra o piatră prețioasă asemeni celei pierdute. Pe drumul lor au ajuns la Așkelon la casa lui Dama ben Netina, un om înstărit care nu era evreu. El chiar avea o astfel de piatră și, ținând cont de suma generoasă oferită, era chiar dispus s-o vândă. A ieșit să aducă piatra, dar s-a întors cu mâna goală spunând că nu poate s-o vândă. Au dublat trimișii prețul, a ieșit din nou, dar și de data aceasta a revenit cu mâna goală spunând că nu poate s-o vândă. Au dublat din nou trimișii prețul. De data aceasta a revenit cu piatra prețioasă și a vândut-o la primul preț care i-a fost oferit.

Ce s-a întâmplat? Dama ben Netina a acceptat primul preț care i-a fost oferit. Piatra însă era sub cheie, iar cheia se afla sub creștetul tatălui său care dormea. Oricât de mare ar fi fost pierderea, el a refuzat să-și trezească tatăl din somn. El a vândut piatra la primul preț care i-a fost oferit căci a simțit că luând un preț mai mare ar fi vândut cinstea tatălui său.

Dama ben Netina nu a rămas fără răsplată. În anul următor s-a născut în cireada lui un vițel roșu. Trimișii Templului au plătit pentru ea greutatea ei în aur.