Despre uitare în pericopa Haazinu
Stânca [ce] te-a născut ai uitat și l-ai uitat pe HAȘEM care te-a creat. (Dvarim/ Deuteronom 32:18)
Maghidul (un fel de moralizator care se perinda prin sinagogi și comunități în urmă cu mai bine de două veacuri) din Dubna interpreta: Stânca te-a născut uituc și l-ai uitat pe HAȘEM care te-a creat. În jurul acestei interpretări el a brodit o pildă pe care o voi relata în cuvintele mele:
Ițic era dator la mai toți evreii din șteitl și pe sufletul lui nu avea nicio lețcaie. Scadențele trecuseră de mult și creditorii îl tot încolțeau. Cu inima amară a venit la tovarășul său Ștrul să-i ceară sfatul. Ștrul s-a gândit, s-a tot gândit până i-a venit ideea salvatoare. L-a sfătuit pe Ițic să se poarte ca și cum și-a pierdut mințile. De fiecare dată când va veni un creditor, să-l îmbrățișeze, să-i spună cât de drag îi este și să danseze cu el de bucurie.
Sfatul s-a dovedit de folos. Ca fulgerul s-a răspândit în șteitl vestea că Ițic și-a pierdut mințile. Cu inima amară și-au șters datoriile.
Printre alții, Ițic îi era dator și lui Ștrul. După ce a trecut scadența și după ce a mai așteptat câteva zile s-a dus Ștrul la Ițic să-i ceară datoria. Ițic l-a îmbrățișat, i-a spus cât de drag îi este, l-a îmbrățișat și a încercat să danseze cu el. L-a oprit și i-a spus: Cine dacă nu eu te-a învățat această păcăleală? Pe mine vrei să mă păcălești?
La care spunea Maghidul din Dubna: Unul din cele mai mari daruri care ni le-a dat HAȘEM este uitarea. Cine din noi nu a trecut prin clipe de durere sau de umilință. Dacă nu am fi primit darul uitării, amintirea acestor clipe ne-ar fi chinuit până la sfârșitul vieții.
Să ne ferim doar de a folosi acest minunat dar al uitării pentru a-l uita pe HAȘEM care ni l-a dăruit!
Comments
Despre uitare în pericopa Haazinu — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>