Și a dat Boaz poruncă tinerilor spunând: Și între snopi lăsați-o să adune și n-o ocărâți. Ba și din snopi prefăceți-vă că ați uitat și lăsați pentru ea să adune… (Rut 2:15,16)

Cuvintele lui Boaz se referă la porunca din Devarim/Deuteronom 24:19 Când îți vei secera holda în țarina ta și vei uita un snop pe câmp să nu te întorci pentru a îl lua, lasă-l străinului, orfanului și văduvei pentru ca să binecuvânteze HAȘEM truda mâinilor tale.

Săracii simt că nu l-au păgubit cu nimic pe țăran. Ca om bogat el nu-și pierde timpul să revină pentru a aduna snopii uitați. Cu sudoarea frunții a adunat sărmanul aceste spice de bunăvoie abandonate de proprietar. Cât este de important să fie păstrată demnitatea celui ajutat!

Boaz a lăsat-o pe Rut să adune snopii uitați pe câmp pentru că așa este porunca din Tora. El a depășit însă limitele poruncii spunând tinerilor să arunce spice prefăcându-se că le-au uitat. El nu s-a mulțumit să respecte doar litera legii ci și-a dorit să-i ducă mai departe spiritul.

Ne este greu să ne împăcăm cu pierderea. În mod firesc privirea și gândirea ni se îndreaptă spre recuperarea oricărei pierderi. Tora ne învață să ne oprim această pornire. Să nu ne mai pierdem vremea încercând, câteodată în van, să recuperăm pierderi de nimic. Să ne îndreptăm gândul spre viitor, cum vom putea face data viitoare mai bine!

Dacă vom ști să uităm ceea ce trebuie uitat, să abandonăm ceea ce trebuie abandonat, truda mâinilor noastre va fi binecuvântată. Boaz ”a uitat” din belșug și a fost răsplătit din belșug. Din seminția lui a ieșit regele David.