Despre spații sacre în pericopa Truma
Și să faci curtea cortului pe latura de miazăzi … o sută de coți … . La fel pe latura de miazănoapte … o sută de coți … . Și latul curții pe latura dinspre asfințit … cincizeci de coți … . Și latul curții pe latura dinspre răsărit … cincizeci de coți. (Bereșit/ Geneza 27:9-13)
Curtea Tabernacolului, Templul mobil din deșert, era lungă 100 de coți și largă 50 de coți, în măsurile noastre circa 50×25 metri. Arca lui Noah avea dimensiuni asemănătoare: largă tot 50 de coți, dar de trei ori mai lungă, adică 300 de coți.
Asemănarea trece dincolo de cifre. Tabernacolul a fost clădit imediat după a doua coborâre a lui Moșe de pe Muntele Sinai, când a revenit cu Tablele Legii ca semn că păcatul vițelului de aur a fost iertat. Totuși mai lipsea ceva. După Revelația Sinaitică pământul a devenit în întregime un spațiu sacru. După ce poporul s-a închinat vițelului de aur această sacralitate s-a pierdut și pământul a devenit din nou profan. Pentru a desăvârși iertarea păcatului era nevoie să fie pe pământ un cât de mic spațiu sacru.
Arca lui Noah era și ea în felul ei un spațiu sacru. O capsulă de salvare din apele potopului pentru cei puțini care nu s-au molipsit de păcatele generației lor.
Dacă strămoșii noștri nu ar fi păcătuit, întregul pământ ar fi rămas sacru. Oriunde am fi fost am fi simțit că HAȘEM este aproape de noi, oriunde am fi simțit o aprigă dorință de a face bine. După ce au păcătuit, această simțire s-a pierdut. Ea s-a păstrat doar într-un spațiu larg de cincizeci de coți. Cel ce intră în acest spațiu și zăbovește acolo puțin se încarcă cu credință și cu dorința de a face bine, ceea ce îi dă puterea să se poarte cu cinste și evlavie oriunde s-ar afla.
Templul de la Ierusalim a fost urmașul Tabernacolului. Când, din cauza păcatelor, Templul a fost distrus de vrăjmași, am rămas fără niciun spațiu sacru. Tot ce ne-a rămas, o umbră palidă a trecutului pierdut, este sinagoga. În fiecare dimineață și seară sau cel puțin în ziua de Șabat, când venim la rugăciune, primim o gură de aer proaspăt.
Sacralitatea Tabernacolului a fost un dar de la HAȘEM. Sinagoga noi am creat-o. Prin comportamentul nostru o desăvârșim. Dacă vom evita să vorbim în timpul rugăciunii orice nu este absolut necesar, dacă ne vom concentra asupra rugăciunii sau ne vom dedica contemplării, prin faptele noastre îi vom înălța sacralitatea.
Comments
Despre spații sacre în pericopa Truma — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>