Și a spus regele Egiptului moașelor evreice numite una Șifra și cealaltă Pua. Și a spus: Când moșiți la evreice și veți vedea pe scaunul de naștere că e băiat să-l omorâți și dacă e fată s-o cruțați. Și s-au temut moașele de HAȘEM și au cruțat copiii. (Șmot/ Exodul 1:15-17)

Iosef s-a temut pentru viitorul neamului său în Egipt. De aceea a avut grijă să-și așeze frații în ținutul Goșen, cât mai departe de ochii faraonului.

Temerile lui Iosef s-au adeverit. Fiii lui Israel s-au înmulțit mai repede decât egiptenii, ceea ce a stârnit frica faraonului. Ca măsură ”preventivă” el i-a pus la muncă silnică. Cu cât au fost mai chinuiți cu atât s-au înmulțit fiii lui Israel mai mult. Speriat, a trecut la măsuri extreme.

Faraonul a ales momentul în care viața atârnă de un fir de păr: nașterea. El a poruncit moașelor evreice să-i omoare pe toți noii născuți de parte bărbătească. Moașele, mai mult decât s-au temut de faraon s-au temut de HAȘEM și au cruțat copiii.

Mulți din cei care au vrut să ne facă rău au urmat calea faraonului. Pentru a nu-și mânji mâinile cu sânge ei au căutat complici din rândurile noastre. Nu putem nega, au fost și cazuri rușinoase în care fii ai neamului nostru au devenit unelte de nimicire în mâna vrăjmașilor, dar acestea au fost rare. Cei mai mulți au urmat calea moașelor Șifra și Pua. Câteodată chiar cu riscul vieții au rămas credincioși neamului.

În ultima vizită în Israel, la o întâlnire a organizației AMIR, am cunoscut un evreu originar din Piatra Neamț. El mi-a povestit că numai mulțumită rabinului Șmuel Tobias el este astăzi în viață. Tatăl lui fusese în arestul securității timp de doi ani. Familia a rămas fără nicio sursă de venit.

La necaz mama lui s-a adresat rabinului Șmuel Tobias. Acesta a cerut ca fiecare din enoriași să ajute familia cu câte cinci lei în fiecare lună, o sumă considerabilă în acele zile. Enoriașii au donat banii și astfel a supraviețui familia anii până la eliberarea tatălui.

Fapta trebuie pusă în contextul ei. De la istoricul Dr. Lucian Zeev Herșcovici am auzit următoarea istorisire: Rabinul M. Burștein avea o vecină cu copii mici al cărei soț era deținut politic. Într-o zi vecina l-a rugat să-i cumpere o sticlă de lapte. Rabinul a cumpărat sticla de lapte și a adus-o vecinei, faptă pentru care … a ajuns în temniță. Cu atât mai mare era riscul pe care și l-a asumat rabinul Șmuel Tobias care cu ușurință putea fi acuzat de ”instigare”, ceea ce i-ar fi adus ani grei.

Am avut ocazia să vorbesc cu rabinul Ioel Tobias, unul din fiii rabinului Șmuel Tobias. El nici nu știa de această întâmplare. Tatăl lui nu a dorit să se fălească cu fapta sa cea bună.

O pildă de solidaritate și modestie pentru noi toți!