… Moise a stat să judece poporul, iar poporul a stat în picioare lângă Moise, de dimineață până seara. (Șmot/ Exodul 18:13)

Și socrul lui Moise i-a spus: „… Te vei istovi negreșit, și tu și poporul acesta care este cu tine, căci lucrul este prea greu pentru tine, nu-l vei putea face singur.” (ibid. 18:17,18) … caută din tot poporul oameni de valoare, temători de Dumnezeu, oameni ai adevărului, care urăsc mita și pune-i căpetenii …. Ei să judece poporul … pricinile mari să le aducă la tine și toate pricinile mărunte să le judece ei … (ibid. 18:21,22)

Și a ascultat Moise de glasul socrului lui și a făcut tot ce spusese. (ibid. 18:24)

Itro, socrul lui Moise, împreună cu fica sa, soția lui Moise și cei doi nepoți, fiii lui Moise s-au alăturat fiilor lui Israel în deșert.

Când l-a văzut Itro pe Moise judecând poporul de dimineața până seara, în timp ce împricinații stăteau în picioare așteptând să fie judecați, nu i-a plăcut ce a văzut. De ce să aștepte bieții oameni toată ziua până va ajunge rândul lor la judecată? Nici spre binele lui Moise nu era. Cât va mai avea putere să ducă singur povara întregului popor?

Itro l-a sfătuit pe Moise să numească alături de el și alți judecători. Ei vor judeca pricinile mărunte, iar lui Moise îi vor rămâne numai pricinile mari.

Sfaturile necerute nu sunt tocmai plăcute. Cu atât mai mult când vin de la un nou-venit care mai este pe deasupra și rudă; cu atât mai mult când sfatul este de a-și limita  autoritatea.

I-a fost oare ușor lui Moise să asculte sfatul și să renunțe la autoritate sau a avut loc în sânul lui o luptă în care rațiunea a învins orgoliul? Textul nu se apleacă asupra acestor detalii. Scrie doar că Moise a trecut imediat la fapte. Chiar dacă lupta a avut loc, ea a fost atât de scurtă încât nici măcar nu merita să fie amintită.

Moise ne-a dat o mare lecție de comportament. Când avem de ales între orgoliu și rațiune, să nu șovăim nici măcar o clipă!