Și s-a luat [la răscoală împotriva lui Moșe] Korah fiul lui Yițhar fiul lui Kehat fiul lui Levi și Dotan și Aviram și On ben Pelet din din seminția lui Reuven. (Bamidbar/Numeri 16:1)

Avem un vechi obicei, atestat de aproape două milenii, ca în fiecare zi de Șabat și sărbătoare după citirea din Tora să citim câte un fragment din Profeți. În niciuna din aceste surse nu este specificat cine a statornicit obiceiul și în ce scop. Larg cunoscută este opinia că în vremuri de restriște, când citirea din Tora a fost interzisă prin decret, pentru a îi păstra cel puțin amintirea au început să citească din Profeți. Decretul a fost anulat, dar la obiceiul citirii din Profeți nu au renunțat.

Porțiunea din Tora pe care o citim în fiecare săptămână se numește Parașa. În limba Română folosim termenul ”pericopă”. Porțiunea din Profeți se numește Haftara. O traducere românească până acum nu am întâlnit.

Avem o tradiție clară unitară și consemnată asupra împărțirii Torei în pericope. Referitor la Haftara pe care o citim alături de fiecare pericopă există mici variații între tradițiile diferitelor comunități. Toate au însă în comun faptul că în Haftara se regăsește una din ideile centrale ale pericopei. O răsfrângere a Legii asupra vieții care le luminează pe amândouă.

În Haftara acestei săptămâni citim din cartea profetului Șmuel, descendent al lui Korah: Și a grăit Șmuel către tot Israelul și le-a spus: Iată am dat ascultare glasului vostru la tot ce mi-ați spus și am pus asupra voastră un rege (Șmuel Alef/1Samuel 12:1)

La prima vedere un simplu preambul. Malbim, marele comentator al Profeților care a poposit câțiva ani la București, citește printre rânduri o mustrare. Ca și cum le-ar fi spus: Mi-ați cerut să pun asupra voastră un rege care să vă conducă la luptă. V-am dat ascultare și am pus asupra voastră un rege. Acum că este rege, el vă va conduce la luptă și el vă va judeca. Deși n-ați avut față de mine nicio nemulțumire mi-ați cerut să mă retrag de la a vă judeca. V-am dat ascultare și m-am retras.

Moșe a fost pus la cârma neamului de însuși Hașem. Din sete de putere, Korah s-a răzvrătit împotriva lui. Urmașul său, profetul Șmuel, judecătorul neamului, când i-au cerut pe nedrept să se retragă, le-a dat ascultare fără a crâcni.

Setea de putere, poate mai mult decât orice nărav, trece din generație în generație. Aceasta însă nu este o scuză. Avem cu toții liberul arbitru și dacă ne vom dori să nu repetăm greșelile părinților vom reuși așa cum a reușit profetul Șmuel.