Că mi-ai răscolit tot avutul, ce ai găsit din tot avutul casei tale? scoate-l în fața fraților mei și a fraților tăi și vor judeca între noi. (Bereșit/ Geneza 31:37)  

Sfâșiată de fiară nu ți-am adus, eu am acoperit paguba, din mâna mea ai cerut cele furate ziua și cele furate noaptea.  (ibid 31:39).

Am avut de câteva ori ocazia să ascult confesiunile unor răufăcători. Toți cei pe care i-am ascultat căutau într-un fel sau altul să-și justifice faptele.

Unii dădeau vina pe suferințele pe care le-au îndurat într-o copilărie petrecută printre răufăcători. Alții se justificau că și așa toți fură: băncile, societățile de asigurări, politicienii și cine nu. Cei puternici fură sub protecția legii. Oamenii de rând, care nu au nicio altă cale de supraviețuire decât furtul, sunt pe nedrept vânați de organele legii. Alții încercau să mă convingă, sau mai degrabă să se convingă pe ei înșiși, că faptele lor erau corecte, doar că legea pe care o încălcau era strâmbă. Printre rânduri am înțeles că după ce au gustat o dată gustul fărădelegii n-au mai avut puterea să se oprească.

Patriarhul Iaakov, dacă și-ar fi dorit, s-ar fi putut ascunde în spatele unor astfel de scuze. Familia în care a crescut nu era nicidecum sănătoasă. Tatăl lui își petrecea zilele în rugăciune, rupt de realitățile vieții. Fratele lui geamăn, Esav, era tâlhar renumit. Până și mama lui, Rivka, l-a îndemnat să-și înșele tatăl. Cum să crească un om cinstit într-o astfel de familie?

Douăzeci de ani a lucrat Iaakov în casa lui Lavan. Șapte ani a lucrat pentru a o primi pe Rahel, fica lui cea mică, de soție. După ce a lucrat toți acești ani a primit-o pe Lea, și a fost nevoit să lucreze încă șapte ani pentru Rahel. Șase ani a lucrat pentru o turmă și Lavan a schimbat înțelegerea de o sută de ori. După ce a fost înșelat de atâtea ori nu ar fi fost firesc să înșele și el?

Patriarhul Iaakov a gustat și el gustul înșelăciunii. Îndemnat de mama sa și-a ademenit tatăl să-i dea binecuvântările care erau destinate fratelui său. Aceasta a fost prima și ultima lui înșelăciune. Din acea clipă toate faptele lui au fost cinstite.

Răspunderea ciobanului are și ea limitele ei. El trebuie să-și apere turma de lupi, dar nu trebuie să înfrunte tigrii și leii pentru a-și salva turma. Ziua trebuie să-și păzească oile, dar noaptea, când turmele sunt în țarc, are și el voie să doarmă.  Patriarhul Iaakov și-a asumat răspunderea și a plătit pentru toate.

O pildă bună pentru noi toți!