Și îmi vor face un sanctuar și voi locui printre ei. (Șmot/ Exodul 25:8)

Ne întrebăm: HAȘEM este omnipotent. De ce are atunci nevoie de un sanctuar pentru a locui printre noi?

Cu sau fără sanctuar, HAȘEM este prezent printre noi. Înainte să fi păcătuit cu vițelul de aur, strămoșii noștri îI percepeau peste tot prezența. Păcatul vițelului de aur, deși iertat, le-a tocit percepția. Pentru a percepe prezența lui HAȘEM ei aveau deja nevoie de un sanctuar.

De Iom Kipur a fost încheiată iertarea păcatului vițelului de aur. În ziua următoare au primit strămoșii noștri porunca de a clădi Tabernacolul, Templul mobil din deșert. Tabernacolul a dăinuit în cei patruzeci de ani în care s-au peregrinat prin deșert. În Ereț Israel Tabernacolul a dăinuit în timpul lui Iehoșua, al judecătorilor și al regilor Șaul și David. Regele Șlomo l-a înlocuit printr-o clădire de piatră, Templul de la Ierusalim.

Templul de la Ierusalim a stat în picioare patru veacuri până ce a fost distrus de babilonieni. După șaptezeci de ani a fost reclădit de Ezra. Patru veacuri a mai dăinuit până ce a fost din nou distrus de Titus și de atunci a rămas în ruină.

Când deplângem în ziua de Tișa beAv distrugerea Templului nu deplângem doar pietrele. Deplângem neputința noastră de a percepe prezența lui HAȘEM printre noi.

O consolare găsim în același verset dacă îl tălmăcim pe calea Midrașului: Și îmi vor face un sanctuar și voi locui în fiecare din ei.

Deși sanctuarul obștesc e în ruină, fiecare e liber să-și clădească propriul său sanctuar. Spre deosebire de sanctuarul obștesc care era delimitat în spațiu, cel personal este delimitat în timp.

Timpul pe care vom reuși să-l smulgem activităților curente pentru a-l dedica sărbătorilor, Șabatului, rugăciunii și studiului Torei va fi sanctuarul din fiecare din noi. Prin sanctuarul pe care fiecare îl clădește, el va avea șansa să simtă prezența lui HAȘEM.