Și Îmi vor face un sanctuar și voi locui între ei. (Șmot/ Exodul 25:8)

Ne întrebăm: De ce are nevoie HAȘEM să-i clădim noi un sanctuar pentru a locui printre noi?

Cu sau fără sanctuar, HAȘEM se află oriunde și orcând printre noi. Numai măsura în care prezența Lui se face simțită este supusă schimbării. Ca urmare a faptelor noastre bune, HAȘEM Își face prezența pe pământ mai puternic simțită. În urma păcatelor, El Își face prezența pe pământ mai puțin simțită.

Acesta este tâlcul unui text cunoscut din Midraș[1]: „La început a dorit, Fie El Binecuvântat, să sălășuiască pe pământ, dar din cauza păcatului lui Adam a urcat în cerul al doilea, din cauza păcatului lui Cain a urcat în cerul al treilea, la fel în generația lui Enoș și așa mai departe până a urcat în cerul al șaptelea. Iar când a venit patriarhul Avraham a început să coboare, la fel la Ițhak, la fel la Iaakov până ce a fost dată Tora poporului Israel”. 

La primirea Torei pe muntele Sinai, „HAȘEM a coborât într-un cer mai jos”, sau în cuvintele noastre și-a făcut prezența pe pământ mai puternic simțită. După păcatul vițelului de aur, „HAȘEM a urcat într-un cer mai înalt” sau, în cuvintele noastre, și-a făcut prezența pe pământ mai puțin simțită.

Când Moșe a coborât a doua oară de pe muntele Sinai cu Tablele Legii, în ziua de Iom Kipur, HAȘEM a iertat cu desăvârșire păcatul vițelului de aur. Deși a iertat păcatul, de data aceasta HAȘEM „nu a mai coborât”.

În ziua de după Iom Kipur, HAȘEM a poruncit să i se clădească un sanctuar. În limba română îl numim „Tabernacol”, în ebraică „Mișkan”. Mișkan-ul era un cort care slujea drept Templu. Din toate locurile de pe pământ, numai în Mișkan era prezența lui HAȘEM puternic simțită.

Mișkan-ul a dăinuit până ce regele Șlomo l-a înlocuit cu o clădire din piatră, cunoscută ca Templul din Ierusalim. Acesta a fost distrus de armatele imperiului babiloniaen, reclădit de Ezra și Nehemia și distrus, din nou, de armatele imperiului roman și de atunci nu a mai fost reclădit. Din falnica clădire a Templului ne-a rămas întreg numai zidul de vest, „Kotel”-ul, numit și „Zidul plângerii”.

După distrugerea Templului, singurul loc în care HAȘEM își face prezența simțită este Zidul Plângerii. Evrei din întreaga diaspora au făcut de-a lungul anilor eforturi supraomenești pentru a se ruga lângă Zidul Plângerii. Pentru lungi perioade de timp accesul evreilor la Zidul Plângerii a fost puternic restricționat sau chiar total interzis. Mare a fost bucuria când, în urma Războiului de Șase Zile, calea a fost deschisă oricărui evreu, ca să vină și să se roage lângă Zidul Plângerii.

********

Am tradus „între ei” („Și Îmi vor face un sanctuar și voi locui între ei”), încercând să păstrez, pe cât îmi permite limba română, ambiguitatea textului. Acesta poate fi înțeles ori „printre ei”, ori „în sânul fiecăruia din ei”.

Fiecare din noi poate să-și clădească propriul său sanctuar. Sanctuarul obștesc e delimitat ca un spațiu sacru. Sanctuarul din sânul fiecăuia din noi e delimitat ca un timp sacru.

Timpul pe care reușim să-l smulgem activităților curente pentru a-l dedica sărbătorilor, Șabatului, rugăciunii și studiului Torei este sanctuarul din sânul fiecăruia din noi. În acest sanctuar, fiecare din noi poate simți prezența lui HAȘEM.

[1] Precum este citat din Midraș Raba de comentariul Haamek Davar, Devarim/ Deuteronom 33:27.