În Tora fiecare cuvânt și chiar fiecare literă sunt încărcate de semnificații. Înțelepții Israelului au ne-au tălmăcit parte din ele. Multe au rămas încă ascunse. Fiecare învățăcel care se apleacă asupra cărții are șansa să i se dezvăluie nebănuite taine.

Îmbinarea dintre paragrafe are și ea tâlcul ei. Faptul că odihna Șabatului este scrisă alături de clădirea Mișkan-ului, Cortul Întâlnirii, Templul mobil din deșert, este o importantă sursă de învățătură. Din ea au dedus înțelepții Israelului că toate muncile de care ar putea fi nevoie pentru clădirea Mișkan-ului sunt oprite în ziua de Șabat.

HAȘEM a creat universul în șase zile. Ca mărturie, ne oprim și noi din munca noastră de creație după șase zile. Mișkan-ul, ca replică a universului pe măsura puterilor noastre, ne învață ce este creația umană din care avem datoria să ne oprim.

Legătura dintre Șabat și Mișkan este mai adâncă decât pare la prima vedere. Mișkan-ul era în esență un spațiu sacru. Pilonii din lemn de cedru aurit sprijiniți pe socluri de argint masiv și acoperămintele din lână, păr de capră și piei despre care citim în pericopa săptămânii doar îl delimitau. Șabatul este un timp sacru. Când popasul se încheia și trebuiau să plece din nou la drum, Mișkan-ul era dezmembrat și încărcat în căruțe. Spațiul pe care îl ocupase redevenea de la sine profan. Șabatul însă, oricare ar fi circumstanțele își păstrează sacralitatea.

Sacralitatea este sâmburele din care își trage neamul nostru viața. Asupra spațiului, care cu ușurință redevine profan, stăpânirea neamului nostru a fost puțină. Chiar în ce mai bune vremuri am avut doar o fâșie îngustă de pământ arid. Am trecut și prin vremuri grele în care nu am avut nici măcar loc unde să ne așezăm piciorul. Timpul însă își păstrează sacralitatea oricare ar fi circumstanțele. De aceea pe axa timpului am avut parte de cel mai vast imperiu pe care l-a cunoscut omenirea.

Niciodată păstrarea Șabatului nu a fost ușoară. Pentru țăranii evrei a se opri din munca pământului o zi din șapte era nu o dată un act de curaj. Cu atât mai mult pentru negustorii evrei care riscau să rămână cu marfa nevândută dacă nu se adaptau la timpul disponibil al clienților. Neamul nostru a făcut față încercărilor, câteodată chiar cu riscul foamei.

Fiecare generație cu încercările ei. Emigranții evrei din estul Europei ajunși la New-Yorkul în anii 20 ai secolului trecut știau că dacă nu vor lucra sâmbăta, în ziua de luni vor fi în căutarea unui nou loc de muncă. Din amar a ieșit dulce. Pentru a putea păstra Șabatul mulți și-au deschis propriile afaceri care până la urmă le-au adus bunăstarea și chiar belșugul.

Ziua de astăzi aduce și ea încercările ei. Pe de o parte multe locuri de muncă sunt închise sâmbăta. Pe de altă parte dependența noastră de mijloacele de transport și de comunicație a devenit covârșitoare. Dacă vom avea curajul să înfruntăm încercările zilei vom vedea că ele sunt … doar un tigru de hârtie.

E bine să ne amintim de cuvintele rostite de unul din fondatorii sionismului cunoscut sub pseudonimul Ahad Haam: ”Mai mult decât au păzit evreii Șabatul i-a păzit Șabatul pe evrei”.