Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Ce strigi către mine? Spune fiilor lui Israel să pornească. (Șmot/ Exodul 14:15)

Două căi se deschid în fața credinciosului: calea rugăciunii și calea acțiunii. Cel care se bizuie numai pe acțiune își neagă implicit credința. Cel care se bizuie numai pe rugăciune este un nesăbuit. Zi de zi se confruntă credinciosul cu nevoia de a găsi echilibrul dintre rugăciune și acțiune.

Pentru a aduce puțină lumină asupra acestui subiect prea puțin înțeles voi cita o definiție a rugăciunii din cartea Beit E-lohim (Casa lui HAȘEM) scrisă de Rabi Moshe ben Iosef din Trani în urmă cu aproape cinci veacuri:

Rugăciunea este cererea omului de la HAȘEM a ceva de care are nevoie și care nu stă în puterea lui.

Autorul își explică singur definiția. Voi reda pe scurt aceste explicații:

cererea – nu ca revendicarea unei răsplăți pentru o faptă bună ci ca o cerere de a primi prin milă și îndurare ceva ce de drept nu i s-ar cuveni.

omului – conștient du vulnerabilitatea sa și de nevoia sa de a trudi pentru a-și câștiga existența.

de la HAȘEM – și nu prin presupuși interpuși, fie ei reali sau imaginari.

de care are nevoie – Când HAȘEM ne împlinește rugăciunea, El schimbă legile pe care El le-a statornicit. Nu se cade să cerem schimbarea acestor legi decât pentru ceva ce ne este absolut necesar.

care nu stă în puterea lui – Întâi de toate trebuie să ne străduim să a ne atingem țelul pe cale naturală. Numai în situațiile care ne depășesc își are loc rugăciunea. Întâi trebuie să aruncăm undița. Numai după aceea avem voie să ne rugăm ca peștele să muște momeala. Nu avem voie în niciun caz să folosim rugăciunea ca un mijloc de a ne scuti de trudă.

Țin minte cum în urmă cu mulți ani am avut un necaz de sănătate cu unul din copiii noștri. După ce am făcut tot ce era cu putință m-am adresat regretatului Reb Nisim Kareliț. I-am povestit de necaz și l-am rugat să dea copilului o binecuvântare pentru sănătate. Reb Nisim a tăcut. I-am înțeles tăcerea și am adăugat că noi am făcut deja tot ce se putea. Reb Nisim a zâmbit cu căldură  și a binecuvântat copilul.

Necazul a fost de mult uitat. Copilul de odinioară poartă astăzi grija copiilor săi.