Domnul i-a spus lui Moise: „De ce strigi către Mine? Vorbește copiilor lui Israel să pornească!”. (Șmot/ Exodul 14:15)

Două „unelte” are credinciosul pentru a-și îndeplini nevoile sau dorințele: rugăciunea și acțiunea. Pentru orice putem să ne rugăm. Acțiunea, în schimb, nu este întotdeauna posibilă. Suntem puși câteodată situații în care chiar nu avem nimic de făcut.

Cel care se bizuie numai pe acțiune, își neagă implicit credința. Cel care are o cale de acțiune, dar o ignoră și se bizuie numai pe rugăciune, nu este decât un nesăbuit. Zi de zi se confruntă credinciosul cu nevoia de a găsi echilibrul corect dintre rugăciune și acțiune.

Aici ne ajută definiția rugăciunii din cartea Beit E-lohim[1]:„Rugăciunea este cererea omului de la D-zeu pentru ceva de care are nevoie și care nu stă în puterea lui.” Autorul își explică singur definiția. Voi reda pe scurt, în cuvintele mele,  aceste explicații:

„cererea„ – nu ca revendicarea unei răsplăți pentru o faptă bună, ci ca o cerere de a primi prin milă și îndurare ceva ce de drept nu i s-ar cuveni.

omului – conștient du vulnerabilitatea sa și de nevoia sa de a trudi pentru a-și câștiga existența.

de la D-zeu – și nu prin presupuși interpuși de orice fel.

de care are nevoie – Când D-zeu ne împlinește dorința, El schimbă legile pe care le-a statornicit. Nu se cade să cerem schimbarea legilor decât pentru ceva ce ne este absolut necesar.

care nu stă în puterea lui – Întâi de toate trebuie să acționăm. Numai după ce am făcut tot ce se putea, sau în cazurile în care nu avem chiar nimic de făcut, e potrivit să ne rugăm. Nu se cade să folosim rugăciunea ca o „scurtătură” pentru a ne scuti de acțiune.

Țin minte cum în urmă cu mulți ani unul din copiii noștri a avut o problemă de sănătate. După ce am făcut tot ce era cu putință, m-am adresat regretatului Rabi Nisim Kareliț cu rugămintea să binecuvânteze copilul pentru sănătate. Rabi Nisim a tăcut. I-am înțeles tăcerea.  Am adăugat că noi, părinții, am făcut deja tot ce era în puterea noastră. Rabi Nisim, cu zâmbetul lui cald, a binecuvântat copilul.

Necazul a fost de mult uitat. Copilul de odinioară poartă astăzi grija copiilor săi.

[1]Rabi Moshe ben Iosef din Trani Beit E-lohim, Șaar Hatfila, capitolul 1