Iată călătoriile fiilor lui Israel care au ieșit din Țara Egiptului … (Bamidbar/ Numeri 33:1,2)  

Ce rost avea ca toate aceste călătorii și popasuri să fie menționate? Locurile în care s-au întâmplat lucruri importante au fost deja scrise. Cele în care nu s-a întâmplat nimic de seamă, de ce trebuiau consemnate? Să nu uităm, Tora este o carte carte care ne învață cum să trăim. Deși e un neprețuit izvor istoric, ea nu este o carte de istorie. Care este așadar rostul acestei lungi liste de călătorii și popasuri, ce avem de învățat din ea?

Textul își ascunde tâlcul. Rași citează două surse pentru a arunca puțină lumină.

********

În numele lui Rabi Moșe Hadarșan, un învățat din generația care i-a precedat, face următoarea socoteală: În total au fost 42 de călătorii. În primul an, până ce au trimis iscoadele sunt menționate 14. În ultimul an au fost 8. Deci, în toți cei 38 de ani au călătorit doar de 20 de ori.

Aritmetica e simplă. Dar ce oare ne învață ea?

Momentele de încercare rămân adesea vii în memorie. Anii care s-au scurs fără să se fi întâmplat ceva de seamă, tind să cadă pradă uitării. Când privim în urmă rămânem cu falsa impresie ca și cum toată viața noastră ar fi fost doar chin zbucium.

Tora, în ochii lui Rabi Moșe Hadarșan, ne învață să facem o retrospectivă echilibrată, trecând peste deformările pe care ni le impune memoria. Să ținem minte că am avut parte de multe zile liniștite și fericite!

*******

În numele lui Rabi Tanhuma, unul din înțelepții menționați în Talmudul din Ierusalim, aduce următoarea pildă: A fost odată un împărat al cărui fiu s-a îmbolnăvit și l-a dus într-un loc îndepărtat pentru a-l vindeca. Pe drumul de întoarcere tatăl i-a amintit toate călătoriile spunându-i aici am dormit, aici ne-am răcorit, aici te-a durut capul.

Mult se poate scrie despre această pildă, mă voi opri asupra unui singur aspect. Când lucrurile se întâmplă suntem atenți la detalii. Când ne amintim de cele petrecute avem răgazul și liniștea sufletească pentru a da la o parte detaliile și a păstra esența: că HAȘEM a fost întotdeauna alături de noi ca un tată care are grijă de fiul lui.

*******

De fiecare dată când ne amintim de peripețiile trecutului le retrăim și le reevaluăm. Rași ne dă două prețioase învățături cum să îndreptăm amintirea spre recunoștință și credință.