Și va fi , dacă veți asculta cu adevărat de poruncile Mele pe care Eu vi le poruncesc astăzi vouă, de a-L iubi pe HAȘEM D-zeul vostru și de a-L sluji cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. [Atunci] voi da ploaie la timpul ei [ploaie] timpurie și [ploaie] târzie și vei strânge grâul tău și mustul tău și untdelemnul tău. (Devarim/Deuteronom 11:13,14)

Maimonide consideră credința că răsplata e pe măsura faptei ca una din cele treisprezece Principii ale Credinței Iudaice. Totuși, ochii noștri văd altfel. Întrebarea nu este nouă. A ridicat-o deja profetul Irmiahu/Ieremia (12:1): Drept ești, HAȘEM, ca să mă cert cu Tine, dar despre dreptate vreau să vorbesc cu Tine, De ce calea păcătoșilor e cu izbândă și în tihnă trăiesc toți cei ce Te trădează?

Profetul Irmiahu nu contestă. Convingerea că HAȘEM este drept îi rămâne neclintită. El vrea doar să să înțeleagă. HAȘEM îi lasă întrebarea fără răspuns.

Teologii iudaici își bazează explicația pe versetul: Și răsplătește îndată pe cei care Îl urăsc pentru a-i pierde, nu va întârzia [să dea răsplata faptelor bune] celor care Îl urăsc pe fața lui îl va plăti.  (Devarim/ Deuteronom 7:10). Explică Rași: pe fața lui: În timpul vieții lui îi plătește răsplata faptelor bune pentru a nu avea parte de viața de veci.

A cunoscut profetul Irmiahu acest răspuns? Dacă l-ar fi cunoscut l-ar fi mulțumit? Nu avem de unde să știm.

Mai greu de explicat decât izbânda păcătoșilor este suferința celor fără fără păcat. Iov a fost primul care a ridicat provocarea. O ridicăm și noi căutând o explicație pentru toți acei copii care nu au apucat să păcătuiască înainte de a-și pierde viața în chinurile Holocaustului.

Nu avem niciun răspuns. Doar unii cabaliști, cei care vehiculează idea reincarnării, dau vina pe un păcat comis într-o încarnare anterioară a sufletului.

Ideea pedepsei pentru o faptă comisă într-o încarnare anterioară, dincolo de faptul că nu se regăsește în sursele iudaice clasice, aduce cu ea mari primejdii. Ea este un fel de ”șperaclu” capabil de justifica orice, fie el cât de nedrept ar fi. Mai grav, ea ne scutește de răspundere. Cel care ajunge la necaz, în loc să-și facă examenul de conștiință, poate arunca vina pe un păcat săvârșit într-o existență anterioară.

Nu ne rămâne decât să repetăm la rândul nostru întrebarea profetului Irmiahu. De pe o poziție de deplină încredere în dreptatea lui HAȘEM să cerem un răspuns care să fie pe înțelesul nostru. Știm că va veni momentul când vom înțelege totul, dar între timp trăim în beznă și singurul nostru sprijin este credința.