Și a grăit HAȘEM către Moșe spunând. Înălțați capetele fiilor lui Gherșon după neamurile lor după familiile lor. (Bamidbar/ Numeri 4:21,22)

Din context înțelegem că ”Înălțați capetele” a fost porunca de a număra oamenii. Nu ar fi fost oare mai scurt și mai pe înțeles dacă s-ar fi scris ”numărați”?

Cuvintele Torei sunt cu multă cumpătare alese. A număra înseamnă a reduce o realitate la un număr. A număra oameni înseamnă a reduce suflete vii la banalitatea statisticii. Recensământul pe care i l-a poruncit HAȘEM lui Moșe a fost diferit. Moșe a primit porunca de a acorda atenție fiecărui om în parte. Prin atenția pe care le-a acordat, Moșe a înălțat pe fiecare din ei.

******

Nu au trecut două săptămâni de la inaugurarea monumentului holocaustului din orașul Bistrița. Un monument deosebit. Gravate pe el au fost toate numele evreilor luați din Bistrița la Auschwitz, precum au fost găsite în arhive. În multe cazuri au fost înregistrate doar numele capilor familie. Multe nume, din păcate, nu au mai putut fi recuperate.

Oamenii au nume. Animalele de companie au și ele nume. A omorî un animal de companie este deja o crimă. Cu atât mai mult un om în al cărui chip se reflectă chipul lui HAȘEM.

Șobolanii nu au nume. A omorî un șobolan nu este crimă. Când naziștii au luat evreilor numele, ei i-au redus la rang de șobolani. Ceea ce a urmat a fost doar, precum au numit-o chiar ei, o banală deratizare.

Monumentul recent inaugurat la Bistrița este, în măsura puterilor noastre, o mică reparare a istoriei. La viață nu îi mai putem aduce. Putem doar să le redăm o mică parte din demnitatea răpită. Să-i înălțăm de la un banal număr alcătuit din patru cifre spre un șir de nume de oameni care a căror viață a fost curmată fără ca ei să fi avut vreo vină.

******

O săptămână după inaugurare, cel care a inițiat monumentul, Fredi Deac președintele Comunității Evreiești Bistrița, nu mai era printre cei vii. Nu am avut nici măcar șansa să conduc acest prieten, drag mie și drag tuturor care l-au cunoscut, pe ultimul său drum.

Să fi fost vreo legătură între inaugurarea monumentului și decesul prematur al inițiatorului? Nu avem de unde să știm. Putem doar ghici.

Aleg să cred că lui Fredi i-a fost hărăzită o viață mai scurtă decât a avut. Monumentul la care năzuia doar i-a prelungit viața. O lecție pentru noi toți că a avea năzuințe și a lucra din greu pentru împlinirea lor este ceea ce ne ține în viață.

******

Fredi, prin monumentul pe care l-a edificat, a redat demnitate numelor. Fie ca prin meritul acestei fapte numele lui Fredi să fie amintit în veac spre bine!