Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească. (Bamidbar/Numeri 6:24)

Aceasta este prima din cele trei binecuvântări pe care le rostesc Cohenii. În Israel Cohenii rostesc această binecuvântare zilnic, în cadrul rugăciunii de dimineață, precum și în rugăciunea de după-amiază înzilele de post. La fel se procedează și în comunitățile sefarde[1] din Diaspora. În comunitățile așkenaze[2] Cohenii rostesc binecuvântarea numai în cadrul rugăciuni de Musaf de sărbătoare. În restul zilelor, sau când nu participă niciun Cohen, oficiantul doar relatează binecuvântarea Cohenilor.

De ce are cel binecuvântat nevoie să fie păzit? De la sărac nimeni nu-și dă osteneala să fure. De la bogat, merită deja efortul. Spre deosebire de darurile primite de la oameni, care pot fi furate, pierdute, sau distruse, D-zeu păzește darul pe care ni l-a dat.

O altă explicație este că binecuvântarea poate, în anumite situații, să devină „bogăția păstrată de stăpânul ei spre răul lui”[3]. 

În acest context mi-am adus aminte de următoarea poveste: Într-un cartier de blocuri, într-o locuință modestă, trăia în armonie o tânără familie. Deși soțul lucra din greu într-un garaj, doar cu greu reușeau să acopere cheltuielile casei. Într-o zi au cumpărat un bilet de loterie, norocul le-a surâs și au câștigat premiul cel mare. Pentru el era șansa vieții să-și deschidă propriul său garaj. Pentru ea era șansa vieții să se mute într-un cartier rezidențial. El aținut-o pe-a lui, ea și-a ținut-o pe-a ei, până când au ajuns să divorțeze, iar banii câștigați la loterie s-au împărțit între cele două case de avocatură care i-au reprezentat.

Când D-zeu ne binecuvântează, avem mare nevoie de paza Lui.

[1] De origine spaniolă

[2] De origine germană

[3] Kohelet/Ecleziastul 5:12