Luna aceasta (când o veți vedea în cer așa cum o vedeți acum, va fi) pentru voi (semnul de) început al lunilor (din calendar)… (Șmot/Exodul 12:2)

Tora este codul de legi al neamului evreiesc. Ne-am fi așteptat ca ea să conțină, cum nu, legi. În ciuda așteptărilor, în cartea Bereșit/Geneza nu găsim nicio lege dată neamului evreiesc. Prima o găsim doar în a treia pericopă din cartea Șmot/Exodul. De ce atât de târziu?

Ce citim înaintea primei legi? Istorisiri despre înaintașii noștri, despre încercările prin care au trecut, dar mai ales despre omenia lor. Un îndemn fără cuvinte de a le urma calea.

Dacă intenția divină ar fi fost să executăm orbește ordine, nu ar fi fost nevoie de toată această introducere, dar nu aceste este scopul. Scopul este să umplem ceea ce facem cu conținut și simțire pentru ca împlinirea poruncilor divine să ne îndrepte căile și să ne înalțe. Pentru o astfel de abordare ne pregătesc istorisirile despre omenia patriarhilor. Înaintea prime porunci avem nevoie de” cei șapte ani de acasă”.

          ***********

Momentul în care a fost dată prima lege este și el semnificativ. Egiptenii ausuferit deja nouă plăgi și Moșe l-a avertizat pe Faron că dacă nu îi va elibera neamul va veni și a zcea, moartea primilor  născuți. Toți știau deja că ceea ce spune Moșe se adeverește. Libertatea se simțea deja în aer. Oamenii au primit deja ceva. Numai după ce au simțit că au primit le-a cerut HAȘEM să îndeplinească prima Lui poruncă.

Se povestește despre Rabi Avraham Yeșaaia Kareliț, cunoscut sub numele cărții sale,” Hazon Iș” (Am avut șansa să învăț mulți ani în Yeșiva care îi poartă numele și să cunosc personal câțiva din discipolii săi, mari erudiți și ei) următoarea poveste: Un rabin de la o Yeșiva a venit la” Hazon Iș” și i-a povestit că are un elev care începe s-o ia pe căi nedorite și l-a rugat să-l dojenească.

” Hazon Iș” l-a primit, l-a întrebat ce învață la Yeșiva și l-a rugat să prezinte una din învățături pe care o știe mai bine. L-a ascultat cu atenție, și-a exprimat aprecierea și l-a rugat să revină peste o săptămână pentru a-i prezenta ceva nou din învățătura săptămânii ce vine. Toată săptămâna a stat tânărul pe carte pentru a pregăti ceva vrednic de a fi prezentat. Îndeletnicirile nedorite au fost date uitării. După o săptămână ” Hazon Iș” l-a primit, l-a ascultat, s-a bucurat cu cele auzite și l-a rugat să revină peste încă o săptămână. Următoarea întâlnire nu a mai avut loc.” Hazon Iș” nu mai era printre cei vii. Tânărul, profund marcat, nu a revenit la comportamentele nedorite. Se zvonește că ar fi devenit un mare erudit.

După această ultimă întâlnire a mai avut rabinul șansa să-și întrebe maestrul de ce nu l-a dojenit. I-a răspuns maestrul: ” Nu poți cere unui om nimic fără a-i da ceva în schimb.”