Și s-a așezat Iaakov în țara pribegiei tatălui său în țara Cnaan. (Bereșit/ Geneza 37:1)

Patriarhul Ițhak și-a petrecut viața în contemplare și rugăciune. Pe lumea aceasta era doar pribeag. Patriarhul Iaakov, după ce a ieșit teafăr din confruntările cu Lavan, cu îngerul, cu Esav și cu locuitorii orașului Șhem și-a dorit să se așeze în tihnă și să-și vadă de propria gospodărie. El n-a avut însă parte de liniște. Invidia dintre fiii săi i-a dus noi necazuri.

Pentru a înțelege cele întâmplate, ne trimite rabi Haiim ibn Atar la promisiunea pe care i-a făcut-o HAȘEM lui Avraham: Și să știi negreșit că pribeagă va fi seminția ta într-o țară care nu e a lor și îi vor înrobi și îi vor chinui patru sute de ani. (ibid. 14:13) Și generația a patra se vor întoarce încoace … (ibid. 15:16)  Seminției tale îi voi da țara aceasta … (ibid 15:18)

HAȘEM i-a promis patriarhului Avraham că seminția sa va pribegi 400 de ani într-o țară care nu este a lor după care vor primi țara Cnaan. Cele două promisiuni sunt legate între ele. 400 de ani de pribegie sunt condiția pentru a dobândi țara Cnaan.

A fost oare această condiție împlinită? Kehat, bunicul lui Moșe, a fost din cele șaptezeci de suflete care au coborât în Egipt. Chiar dacă am aduna cei 133 de ani ai lui Kehat (Șmot/ Exodul 6:18), cei 137 de ani ai lui Amram, tatăl lui Moșe (ibid 6:20) și cei 80 de ani ai lui Moșe când a scos poporul din Egipt, ei nu sunt decât 350. Cum s-a împlinit așadar pribegia de 400 de ani?

Conform tradâiei iudaice, cei 400 de ani încep de la nașterea lui Ițhak, de când a avut Avraham seminție pe care și-o dorea. În profeția lui Avraham nu a fost amintită țara Egiptului, doar o țară care nu e a lor. Țara Cnaan, deși le era deja promisă, încă nu era a lor. Pribegia în țara Cnaan era și ea vrednică de a fi socotită într-o țară care nu e a lor.

Ițhak a fost toată viața pribeag pe acest pământ. Iaakov a fost pribeag în casa lui Lavan. Când s-a întors în țara Cnaan s-a confruntat cu îngerul, cu Esav și cu locuitorii orașului Șhem. Când a ieșit teafăr din toate încercările a vrut să stea și el în tihnă. Imediat a început necazul cu Iosef, o nouă pribegie.

Ițhak și-a asumat pribegia, dar a trăit toată viața în tihnă. Iaakov, deși a căutat să ducă o viață așezată, a avut parte numai de necazuri. Unele lucruri, cu cât ne străduim mai mult să le dobândim, cu atât ne îndepărtăm de ele.