Despre pribegie în pericopa Leh Leha
Și i-a spus HAȘEM lui Avram: du-te din țara ta, din tribul tău și din familia ta spre țara pe care ți-o voi arăta. (Bereșit/Geneza 12,1)
Pe patriarhul Avraham îl întâlnim în Tora la venerabila vârstă de șaptezecișicinci de ani când HAȘEM îi poruncește să își părăsească țara, tribul și familia. Chiar astăzi, când structurile statale asigură mai peste tot siguranța personală, când ne bucurăm de libera circulație a persoanelor, a bunurilor și a informației, pribegia e grea. Cu atât mai mult în anii când singura structură care asigura existența era tribul iar surghiunul era din cele mai aspre pedepse. Ce a păcătuit oare patriarhul Avraham pentru a fi atât de aspru pedepsit?
În Midraș găsim despre patriarhul Avraham numai laude. Poate cea mai cunoscută este următoarea istorisire: Terah, tatăl lui Avraham, era negustor de idoli. Într-o zi, când avea alte treburi și și-a lăsat fiul să vândă în prăvălie, a venit o femeie cu un blid de arpacaș pentru a-l închina idolilor. A luat Avraham ciomagul, i-a spart pe toți lăsându-l teafăr doar pe cel mai mare. I-a pus blidul în față și ciomagul în mână. Când a venit Terah și și-a văzut marfa zob l-a întrebat mânios cine a făcut isprava. I- a răspuns că s-au ciondrănit idolii între ei pentru blidul de arpacaș. Cel mai puternic a luat ciomagul, i-a spart pe toți și astfel i-a rămas lui tot blidul. Mai mâniat l-a învinuit de minciună că doar nu s-a mai văzut niciodată ca un idol de lut să-și ridice mâna. Avraham i-a dat răspunsul pregătit: ”Auză-ți urechile ce-ți grăiește gura!”.
În tribul său patriarhul Avraham era deja un străin. În loc să-i asigure protecție, tribul doar îl lega cu fire nevăzute de prejudecăți de care dorea să se desprindă. Pribegia a fost pentru el un dar. Numai printre străini a reușit să devină el însuși.
”Tot ce s-a întâmplat patriarhilor a fost un semn pentru urmașii lor” (Midraș Tanhuma Leh Leha 9). Patriarhul Avraham a deschis o cale pe care o urmăm cu mândrie până astăzi. Ne afirmăm credința fără a ține cont de amenințări ascunse sau chiar fățișe. Pentru a trăi cu demnitate nu ne sfiim să luăm toiagul pribegiei.
Acesta este doar aspectul exterior. De la patriarhul Avraham am moștenit curajul de a sparge nu numai idoli ci și obiceiuri de gândire. Meritul nu se restrânge la pătura subțire de cugetători care a deschis umanității noi orizonturi de cunoaștere . Un înreg neam de mesriași, negustori și liber-profesioniști s-a reinventat ca neam de agricultori, la nevoie militari, prin excelență inovatori.
Comments
Despre pribegie în pericopa Leh Leha — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>